Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru giuvaiergiu

GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.
GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.
GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Negustor sau meșteșugar de giuvaere; bijutier. – Variantă: juvaergíu (SADOVEANU, O. L. 275, ALECSANDRI, T. 752) s. m.
JUVAERGÍU s. m. v. giuvaergiu.
GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var.: juvaergiu s. m.] – Tc. cevahirci.
giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)
giuvaiergíu s. m. (sil. giu-va-ier-), art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii
GIUVAIERGÍU s. v. bijutier.
GIUVAIERGÍU ~i m. 1) Lucrător specializat în confecționarea giuvaierelor; bijutier. 2) Vânzător de giuvaiere; bijutier. /<turc. cevahirci
giuvaergiu m. bijutier. [Turc. DJEVAHIRDJI].
gĭuvaĭergíŭ m. (turc. ğevahirği). Bijutier, fabricant orĭ vînzător de gĭuvaĭerurĭ.
GIUVAERGIU s. bijutier, (reg.) argintar.
JUVAIERGÍU s. m. v. GIUVAIERGÍU. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] [DEX ’98]

Giuvaiergiu dex online | sinonim

Giuvaiergiu definitie

Intrare: giuvaiergiu
giuvaiergiu substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: giu-va-ier-giu
juvaiergiu substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: ju-va-ier-giu
giuvaergiu substantiv masculin admite vocativul
juvaergiu substantiv masculin admite vocativul