giuruire definitie

2 intrări

3 definiții pentru giuruire

GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învîrtească, a învolbura. Viscolul giuruia des foloștină înflorită, ca niște rotocoale de hîrtie albă. DELAVRANCEA, S. 181.
GIURUÍ, giuruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să se învârtească; a învârteji, a învolbura. – Din giur (= jur).
giuruì v. Mold. a făgădui (CR.). [V. jurui].

giuruire dex

Intrare: giurui
giurui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: giuruire
giuruire infinitiv lung