GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.^[1]

GINGIRLÍE, gingirlii, adj. f. (Înv.; în sintagma) Cafea gingirlie = cafea turcească cu caimac. – Cf. tc. cicili „drăguț, nostim”.

GINGIRLÍU, -ÍE, gingirlii, adj. (Munt., despre cafeaua turcească) Cu caimac. Și de la mine o cafea gingirlie... lui Efendi. DELAVRANCEA, V. V. 67.

gingirlíe (înv.) adj. f., pl. gingirlíi

gingirlíe adj. f., pl. gingirlíi

gingirlíu (-íe), adj. – (Cafea) cu spumă, cum o preferă orientalii. Tc. cicili „drăguț, bun”, cf. gigea (Șeineanu, II, 188).

gingirlíu s.n. (înv.) ban, galben turcesc (de valoare).

gingirlíu, -íe, gingirlíi, adj. (înv.) 1. (despre oameni) nostim. 2. (despre cafea) cu caimac.

gingirliu (giungiurliu) a. 1. nostim: un june giungiurliu; 2. se zice de o cafea turcească cu caimac: o cafea gingirlie. [Turc. DJÜDJÜLI].

gingirlíŭ, -íe adj. (din maĭ vechĭu zingirliŭ și zengherliŭ, turc. zinğirli, cu lanț, d. zinğir, pers. zenğir, lanț. V. singir). Galben gingirliŭ (pînă pe la 1860), galben turcesc în valoare de doĭ leĭ, numit așa după „lanțu” saŭ cununa de arabescurĭ pe care o avea desemnată pe amîndoŭă fețele. Cafea gingirlie, cafea bine feartă cu caĭmacu redus numaĭ la o spumă „ca un lanț” în prejuru suprafețeĭ. V. direclie.

zingirlíŭ, V. gingirliŭ.