gimnáziŭ n. (vgr. gymnásios, d. gymnós, „nud, gol”, că vechiĭ atlețĭ se exercitaŭ goĭ). La vechiĭ Grecĭ, loc de exercițiĭ atletice. Azĭ, în Francia, loc cu aparate de gimnastică. În Italia și Germania, liceŭ clasic. În Belgia, ateneŭ. În România, cursu inferior al liceuluĭ. – Vechĭ gimnázie f. (rus. gimnáziĭa).