ghizd definitie

12 definiții pentru ghizd

GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”.
GHIZD, ghizduri, s. n. 1. Perete făcut din bârne, piatră, tuburi etc., cu care se căptușește o fântână pe dinăuntru. 2. Împrejmuire de piatră, de bârne etc. în jurul unei fântâni de la sol în sus; colac. – Cf. sl. gyzda „podoabă”.
GHIZD, ghizduri, s. n. (Mai ales la pl.) Împrejmuire făcută din bîrne, din scînduri sau din zidărie, formînd îngrăditura unei fîntîni de la pămînt în sus; împrejmuire făcută din bîrne îmbucate la capete sau din piatră, cu care se căptușesc pe dinăuntru pereții unei fîntîni sau, mai rar, a altor construcții asemănătoare. Cumpăna coborî din nou, bălăbănindu-se, scîrțîind, pînă ce-și pocni vîrful lemnului de ghizduri. MIHALE, O. 396. Fîntîna adîncă cu ghizduri de lemn. STANCU, D. 20. Sub un nuc bătrin, o fîntînă. Lîngă ghizdurile ei începurăm a freca [hamurile] cu moloz. DELAVRANCEA, H. TUD. 50. Această temniță subterană avea o intrare pătrată, susținută de toate părțile cu ghizduri de lemn, întocmai ca ale puțurilor din cari se scoate apă. FILIMON, C. 302.
ghizd s. n., pl. ghízduri
ghizd s. n., pl. ghízduri
GHIZD s. colac, margine, (înv. și reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la fântână.)
ghizd (ghízduri), s. n.1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. – 2. Plantă (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț); ghizdei, s. n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata). Ghizdă, s. f. (Banat, butonieră), din sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din sl. gyzdavŭ (Miklosich, Lexicon, 150), înv.; ghizdăvie, s. f. (frumusețe, eleganță).
GHIZD ~uri n. 1) Împrejmuire (din piatră, din bârne etc.) a unei fântâni, de la suprafața pământului în sus; colac. 2) Căptușeală (din piatră, tuburi, bârne etc.) care formează pereții unei fântâni. /<sl. gyzda
ghizd n. 1. căptușeală de lemn pe dinăuntrul puțului; 2. colac de piatră la fântână. [Origină necunoscută].
ghizd n., pl. urĭ (vsl. gyzdŭ, podoabă). Vest. Țambre, scîndurile cu care se căptușește un puț ca să nu se surpe. – În est ghizdéle.
GHIZD s. colac, margine, (înv. și reg.) stobor, (reg.) chei (pl.). (~ la fîntînă.)
ghizd, ghizduri, ghizde, s.n. – 1. Scândură care se bate pe pereți: „Pă dinăuntru, (coliba) e înfundată cu scânduri – ghizde” (AER, 2010: 91; Săpânța). 2. Peretele din bârne sau piatră, cu care se căptușește fântâna pe dinăuntru (Antologie, 1980). – Cf. sl. gyzda „podoabă, ornament” (Scriban, Cihac, DER, DEX, MDA).

ghizd dex

Intrare: ghizd
ghizd substantiv neutru