ghĭorlán și (Arg.) gherlán m. (rus. gorlán, a. î., d. gorlánitĭ, a răcni, górlo, gîtlej. V. gîrlă. Cp. cu bădăran și mîrlan). 1) Iron. Mojic, țopîrlan (V. golan și ghĭogar). 2) (pin aluz. la glas). Chițcan, guzgan (popondoc ș. a.), numit și gorlan (Munt. est), gurlan (Mold. sud), ghirlan (Dobr.) și gherlan (Olt. Izv. Sept. 1923, 22).