gherdán n., pl. e (turc. gerdan, gît, d. pers. gerdan, gît, gerdan-bend, salbă, d. gerdiden, a învîrti. V. gherdap). Vechĭ. Colier, salbă. – Și ghirdan și ghirdar; în est ghĭordan (după ngr. gĭordáni. Șăin.). V. zgardă.

ghirdán, ghirdár, V. gherdan.