GHIORȚ interj. Onomatopee care redă sunetul ce se aude cînd cineva înghite cu zgomot o băutură sau cînd are intestinele goale. Dacă burta e goală, afurisita, te dă de rușine. O auzi: ghiorț, ghiorț, ghiorț. STANCU, D. 52. Suge un fund de tinichea [cu bragă]. Ghiorț, ghiorț, ghiorț. DELAVRANCEA, H. TUD. 15.