chiorăiálă sf [At: DA / V: ghio~, ghiorcă~ / Pl: ~iéli / E: chiorăi + -eală] Zgomotul care se produce uneori în intestine (mai ales când omul este flămând) Si: chiorăire, ehiorăitură.

CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. (Pop.) Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; chiorăit, chiorăitură. [Pr.: -ră-ia-. – Var.: ghiorăiálă s. f.] – Chiorăi + suf. -eală.

GHIORĂIÁLĂ s. f. v. chiorăială.

CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine; ciorăit, chiorăitură. [Pr.: -ră-ia-. – Var.: ghiorăiálă s. f.] – Chiorăi + suf. -eală.

GHIORĂIÁLĂ s. f. v. chiorăială.

CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. Zgomotul caracteristic produs de mișcarea gazelor în intestine (mai ales cînd omul este flămînd). – Variantă: ghiorăiálă s. f.

GHIORĂIÁLĂ s. f. v. chiorăială.

CHIORĂIÁLĂ, chiorăieli, s. f. Zgomot produs de mișcarea gazelor în intestine. [Var.: ghiorăiálă s. f.] – Din chiorăi + suf. -eală.

chiorăiálă/ghiorăiálă (-ră-ia-) s. f., g.-d. art. chiorăiélii/ghiorăiélii; pl. chiorăiéli/ghiorăiéli

ghiorăiálă v. chiorăiálă

chiorăiálă/ghiorăiálă s. f. (sil. -ră-ia-), g.-d. art. chiorăiélii/ghiorăiélii; pl. chiorăiéli/ghiorăiéli

ghiorăiálă (sil. ghio-)v. chiorăială

CHIORĂIÁLĂ s. v. chiorăit.

CHIORĂIALĂ s. chiorăit, chiorăitură. (~ intestinelor.)