Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ghiocel

GHIOC├ëL, ghiocei, s. m. Mic─â plant─â erbacee peren─â cu frunze liniare, cu o singur─â floare, alb─â, ├«n form─â de clopo╚Ťel, aplecat─â ├«n jos, care ├«nflore╚Öte prim─âvara foarte timpuriu; ai╚Öor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] ÔÇô Cf. ghioc1.
GHIOC├ëL, ghiocei, s. m. Mic─â plant─â erbacee peren─â cu frunze liniare, cu o singur─â floare, alb─â, ├«n form─â de clopo╚Ťel, aplecat─â ├«n jos, care ├«nflore╚Öte prim─âvara foarte timpuriu; ai╚Öor (Galanthus nivalis). [Pr.: ghi-o-] ÔÇô Cf. ghioc1.
GHIOC├ëL, ghiocei, s. m. (Mai ales la pl.) Mic─â plant─â erbacee, av├«nd ├«n v├«rful tulpinii o floare alb─â; ├«nflore╚Öte la ├«nceputul prim─âverii, ├«ndat─â dup─â topirea z─âpezii (Galanthus nivalis); clopo╚Ťel. Frunz─â verde ghiocel, Bate v├«ntul c─âtinel. BELDICEANU, P. 89. Persefona z─âri ├«n dep─ârtare un stuf ├«ndesat de ghiocei ├«nflori╚Ťi. ODOBESCU, S. III 279. ÔŚŐ (Metaforic) Din ochi alba╚Ötri de cicoare Pe s├«nu-i alb de ghiocel Curg lacrimi calde-acum! CO╚śBUC, P. I 123. ÔŚŐ Expr. A pune (cuiva) ghiocei la ureche = a ├«n╚Öela (pe cineva). Toat─â lumea r├«dea de ├«mbroboditul de b─ârbat, numai popa ╚Öi Sg├«mboi nici vedea, nici c─â sim╚Ťea cum maica preoteasa le punea ghiocei la ureche. POPESCU, B. III 140. ÔÇô Pronun╚Ťat: ghi-o-.
ghioc├ęl (ghi-o-) s. m., pl. ghioc├ęi, art. ghioc├ęii
ghioc├ęl s. m. (sil. ghi-o-), pl. ghioc├ęi, art. ghioc├ęii
GHIOC├ëL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) ai╚Öor, clopo╚Ťei (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), prim─âv─âri╚Ť─â, prim─âv─âru╚Ť─â, pur, (Olt.) tontoro╚Öel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lu╚Öce (pl.), nodu╚Ťe (pl.), om─âtu╚Ťe (pl.).
GHIOC├ëL s. v. narcis─â, ro╚Ö─â╚Ťea.
GHIOCÉL ~i m. Plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare de culoare albă, care înflorește îndată cum se topește zăpada. /ghioc + suf. ~el
ghiocel m. plantă ce înflorește la sfârșitul iernii sau la începutul primăverii: tulpina are o singură floare albă plecată în jos cu două frunze albăstrui (Galanthus nivalis). [V. ghioc].
ghioc├ęl m., pl. e─ş (d. ghioc 2. Cp. ╚Öi cu germ. sas. gl├Âckchen, clopo╚Ťel, ghiocel). O mic─â plant─â erbacee amarilidee bulboas─â (galanthus nivalis) care ├«nflore╚Öte ├«n Februari┼ş ╚Öi Martie ╚Öi face o singur─â floare alb─â mirositoare aplecat─â ├«n jos (din care cauz─â, ├«n est, se nume╚Öte clopo╚Ťel. Se nume╚Öte ╚Öi br├«ndu╚Ö─â ╚Öi prim─âv─âri╚Ť─â). O varietate a e─ş se nume╚Öte ╚Öi ghiocel de toamn─â (amarvilis l├║tea). Zgl─âvoc, alb─âstri╚Ť─â. V. brebenel.
ghiocel s. v. NARCIS─é. RO╚ś─é╚ÜEA.
GHIOCEL s. (BOT.) 1. (Galanthus nivalis) (reg.) ai╚Öor, clopo╚Ťei (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), prim─âv─âri╚Ť─â, prim─âv─âru╚Ť─â, pur, (Olt.) tontoro╚Öel. 2. ghiocei-mari (Leucojum aestivum) = (reg.) lu╚Öce (pl.), nodu╚Ťe (pl.), om─âtu╚Ťe (pl.).
GALANTHUS L., GHIOCEL, fam. Amarilliadaceae. Gen originar din Europa ╚Öi Asia, cca 7 specii bulboase, bulb brun negricios, din care pornesc c├«teva frunze liniare ╚Öi o tij─â floral─â 12-30 cm ├«n─âl╚Ťime, ├«nflore╚Öte ├«n febr.-apr. Flori albe, ├«n form─â de clopo╚Ťel cu 6 lacinii libere dintre care 3 externe, lungi ╚Öi ├«ntregi ╚Öi 3 interne, cu 1/2 mai scurte dec├«t primele, crestate la v├«rf.
a lua pozi╚Ťia ghiocel expr. (adol.) a sta cu capul ├«n p─âm├ónt / cu b─ârbia ├«n piept.
a sta ghiocel expr. (adol.) a fi mustrat / certat cu asprime.
a-╚Öi ├«nt─âr├óta ghiocelul expr. (er. ÔÇô d. femei) a se masturba.
ghiocel, ghiocei s. m. (er., eufem.) vulva fetei pubere.

Ghiocel dex online | sinonim

Ghiocel definitie

Intrare: ghiocel
ghiocel substantiv masculin
  • silabisire: ghi-o-cel