GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili.

GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se spăla mult cu săpun; p. ext. a se găti, a se dichisi, a se ferchezui. – Cf. ghili.

GHILOSÍ, ghilosesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se spăla mult pe față și pe corp; a se sclivisi, a se găti frumos, a se dichisi, a se ferchezui. S-a ghilosit, s-a gătit, s-a pieptănat, a apărut cînd era soarele pe cer de o suliță. SADOVEANU, P. M. 249. Acasă-i cucoana? – Acasă; dar să ghilosește acum. ALECSANDRI, T. I 127.

ghilosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 să ghiloseáscă

ghilosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilosésc, imperf. 3 sg. ghiloseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiloseáscă

ghilosí (ghilosésc, ghilosít), vb. – (Mold.) A spăla, a curăța. Probabil de la bili, cu pronunațarea mold. ghili și cu un infix expresiv (Graur, BL, IV, 106). Nu este probabilă der. propusă de Capidan, în DAR, din ngr. γυαλίζω „a cizela”.

A GHILOSÍ ~ésc tranz. reg. (fața și corpul) A spăla mult. /<Din a ghili

ghilosì v. Mold. a se spăla prea mult frecându-se cu săpun: cocoana se ghilosește acum AL. [Frecventativ din ghilì].

ghilosésc v. tr. (ngr. gyalízo, lustruĭesc, d. gyali, sticlă. V. ĭalin). Est. Fam. Ferchezuĭesc, sclivisesc (spăl, peptăn ș. a.). V. refl. Mult se maĭ ghilosește femeĭa asta! V. bilesc.