GHICELÍC s. n. v. ghigilic.

GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s. n.] – Din tc. gecelik.

GHICELÍC s. n. v. ghigilic.

GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s. n.] – Din tc. gecelik.

GHIGILÍC, ghigilice, s. n. (Mold., învechit) Scufie de noapte. Cuiburi de buhne, locuinți de stahii ce te înfiorează și unde ți se pare că vezi zăcînd cîte un matuf gîrbov, cu ghigilic pe frunte, cu mătănii în mînă. ALECSANDRI, C. 98. L-am găsit de la părinți împreună cu ghigilicul tatei și benișelul mamei. NEGRUZZI, S. I 301.

ghigilíc (înv.) s. n., pl. ghigilíce

ghigilíc s. n., pl. ghigilíce

ghigilíc (-curi), s. n. – Căciuliță de dormit. Tc. gecelik (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.

ghigilic n. Mold. scufie de noapte: așează perina și-și pune un ghigilic AL. [Turc. GHEDJELIK].

ghigilíc n., pl. urĭ (turc. geğelik, d. geğe, noapte). Vechĭ. Scufie de noapte. V. fes, tichie.