ghies n. ghiont de împins, îmboldire; a da ghies, a împinge, a îmbia: calul o îmbărbăta și-i da ghies să meargă înainte ISP. [Origină necunoscută].

ghes și ghĭes n., pl. urĭ (cp. cu înghesuĭesc). Fam. A da ghĭes cuĭva, a-l îmboldi, a-l îndemna, a-l împinge. – În Munt. vest și ghĭest (CL. 1911, 367), în Cov. și ghĭoz.

ghĭés, ghĭést, V. ghĭoz.