ghétă f., pl. e (it. ghetta, fr. guêtre, gambieră, genuncher, pulpar, tuzluc, d. francicu wrist, germ. rist, încheĭetura picĭoruluĭ). Mold. Sec. 19. Tuzluc, pulpar (împletit orĭ cu nasturĭ). Munt. (gheată, dar și ghetă. De ex. în Prah. Dîmb. ș. a.). Botină, încălțăminte care cuprinde picĭoru pînă deasupra glezneĭ: ghete cu gumă, cu nasturĭ, cu găitane (șnururĭ).