GHERMÉC s. v. cercel, scoabă.

gherméc, ghermécuri, s.n. (reg., înv.) legătura loitrelor la car.

ghermec n. legătura loitrelor (se aude prin Muscel). [Turc. GHERMEK, a încorda, a trage].

ghermec s. v. CERCEL. SCOABĂ.

GHERMEC, b. (17 B IV 427); -i (IO 106); < subst. „spetează de loitre” la car.