gherdan definitie

19 definiții pentru gherdan

GHERDÁN, gherdane, s. n. (Înv.) Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni. [Var.: ghiordán s. n.] – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlick „colier”.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
GHERDÁN, gherdane, s. n. (Înv.) Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni (3). [Var.: ghiordán s. n.] – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlick „colier”.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
GHERDÁN, gherdane, s. n. (Învechit și arhaizant; și în forma ghiordan) 1. Șirag de mărgele, de mărgăritare, de pietre scumpe sau de galbeni; salbă, colan. Imaginea zgripsorului se afla și pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi pe care dadaca și-l potrivea la gît în zile de sărbătoare. SADOVEANU, N. F. 32. Se vedeau sipețuri de sidef pline de ghiordane cu cercei, cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU, S. A. 137. 2. Cunună. Eu călare, ea pe gios Cu gherdan de flori frumos Și cercei lungi de mărgele Să tragă ochii la ele. ALECSANDRI, P. P. 237. – Variantă: ghiordán s. n.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
gherdán/ghiordán (înv.) s. n., pl. gherdáne/ghiordáne
ghiordán v. gherdán
gherdán/ghiordán s. n., pl. gherdáne/ghiordáne
GHERDÁN s. v. colan, colier, salbă, șirag.
gherdán (gherdáne), s. n. – Șirag de mărgele, de galbeni. – Var. ghiordan. Mr. ghiurdane, megl. ghirdan. Tc. (per.) gerdan „gît”, gerdanlik „șirag” (Șeineanu, II, 179; Lokotsch 575); cf. ngr. γερτάνι, γιορντάνι. Sec. XVII. – Din rom. provine rut. gerdan (Miklosich, Wander., 15).
GHERDÁN ~e n. înv. Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată la gât de femei; salbă; colan; colier. [Var. ghiordan] /<turc. gerdan
gherdan (ghiordan) n. salbă de mărgăritare (cum purtau înainte cocoanele și azi țărancele): cu gherdan cu flori frumoase POP. sipeturi pline cu ghiordanuri, cu cercei OD. [Turc. GHERDAN].
ghiordan n. V. gherdan: la gât avea un ghiordan de rubine FIL.
gherdán n., pl. e (turc. gerdan, gît, d. pers. gerdan, gît, gerdan-bend, salbă, d. gerdiden, a învîrti. V. gherdap). Vechĭ. Colier, salbă. – Și ghirdan și ghirdar; în est ghĭordan (după ngr. gĭordáni. Șăin.). V. zgardă.
ghĭordán, V. gherdan.
gherdan s. v. COLAN. COLIER. SALBĂ. ȘIRAG.
gherdán, gherdane, s.n. – (înv.) Salbă de mărgele, de galbeni. – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlik „șirag” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
gherdán, -e, (zgărdan), s.n. – Șirag de mărgele, de galbeni. – Din tc. gerdan „gât”, gerdanlik „șirag” (Șeineanu cf. DER).

gherdan dex

Intrare: gherdan
gherdan substantiv neutru
ghiordan substantiv neutru