GHEMOTÓC, ghemotoace, s. n. Obiect (flexibil, maleabil) mototolit în formă de ghem¹ (1); cocoloș. [Var.: gheomotóc s. n.] – De la ghem¹.

GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc.

GHEMOTÓC, ghemotoace, s. n. Obiect (flexibil, maleabil) mototolit în formă de ghem¹ (1); cocoloș. [Var.: gheomotóc s. n.] – De la ghem¹.

GHEOMOTÓC s. n. v. ghemotoc.

GHEMOTÓC, ghemotoace, s. n. Obiect format prin mototolirea în formă de ghem a unor fibre, a unor fire sau a unei bucăți de hîrtie; cocoloș. Un ghemotoc de hîrtie îl lovi pe mînă. CARAGIALE, S. 59. – Variantă: ghiomotóc (C. PETRESCU, A. 380, DELAVRANCEA, H. T. 252) s. n.

GHIOMOTÓC s. n. v. ghemotoc.

GHIOMOTÓC, ghiomotoace, s. n. V. ghemotoc.

ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce

ghemotóc s. n., pl. ghemotoáce

GHEMOTÓC s. cocoloș, mototol, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hârtia ~.)

GHEMOTÓC ~oáce n. Obiect mototolit în formă de ghem; mototol. /ghem + motoc

ghemotóc, V. glomotoc.

*ghĭolmotóc și ghĭomotóc, V. glomotoc.

glomotóc, ghelmotóc, ghemotóc, ghĭomotóc, ghĭolmotóc și golmotóc n., pl. oace (var. din gălămoz 1, folmotoc, holmotoc, șomoltoc, fofoloc, gogoloș). Sud și vest. Mototol, lucrurĭ mototolite, boț (de pînză orĭ de hîrtie).

GHEMOTOC s. cocoloș, mototol, (reg.) boboloș, tomoașă, (Olt. și Munt.) toltoașă. (A făcut hîrtia ~.)