ghemuire definitie

2 intrări

21 definiții pentru ghemuire

GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui.
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui.
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. Refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. Refl. și tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spațiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. -ui.
GHEMUÍRE, ghemuiri, s. f. Acțiunea de a (se) ghemui și rezultatul ei. – V. ghemui.
GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. Refl. A se aduna, a se face ca un ghem, a se strînge. Se ghemui în fundul patului nemișcată, sprijinită cu spatele de perete. V. ROM. decembrie 1951, 159. De-abia suflînd, [iepurașul] se ghemui cu ochii închiși... să nu-și mai vază umbra. GÎRLEANU, L. 19. Cînele, cu coama zbîrlită și cu spume la gură, se ghemuia în cioban. RUSSO, O. 114. ◊ (Metaforic) Nourii se ghemuiră pe mijlocul bolții, bolovănindu-se, înnegurîndu-se ca piatra de bazalt. MIHALE, O. 276. – Variantă: înghemuí (CAMIL PETRESCU, U. N. 315, CREANGĂ, P. 23) vb. IV.
ÎNGHEMUÍ vb. IV v. ghemui.
ghemuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 să ghemuiáscă
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
ghemuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghemuiésc, imperf. 3 sg. ghemuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghemuiáscă
ghemuíre s. f., g.-d. art. ghemuírii; pl. ghemuíri
GHEMUÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. îngrămădi. 3. a (se) încârliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)
GHEMUÍRE s. v. chircire.
A se ghemui ≠ a se îndrepta
Ghemuire ≠ îndreptare
A GHEMUÍ ~iésc tranz. A face să se ghemuiască. /ghem + suf. ~ui
A SE GHEMUÍ mă ~iésc intranz. 1) A se așeza încovoindu-și spatele și strângând picioarele la piept; a se strânge în formă de ghem; a se chirci. 2) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se înghesui; a se îngrămădi; a se îmbulzi. /ghem + suf. ~ui
ghemuì v. 1. a (se) face ghem; sub cal se ghemuește AL; 2. a strânge tare mâinile, picioarele, capul, încât să pară un ghem.
ghemuĭésc v. tr. (d. ghem). Fac ca ghemu, grămădesc, îndes: nu ghemui haĭnele în cufăr, că se mototolesc; vizitiu ghemuise o mulțime de Jidanĭ în diligență. V. refl. Mă tupileu, mă strîng ca ghemu: hoțu se ghemuise supt masă. Mă aglomerez, mă îndes, mă înghesuĭesc: caliciĭ se ghemuĭaŭ la pomană. – Și înghemuĭesc. Și ghebuĭesc: orașu e cît un pumn, ghebuit în tîmpla munteluĭ (ChN. I, 249).
GHEMUI vb. 1. a se chirci, a se contracta, a se închirci, a se strînge, a se zgîrci, (pop.) a se ciuciuli, a se stîrci, (reg.) a se tîmbuși, (Olt., Ban. și Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. a burduși, a îndesa, a înghesui, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. șl pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 3. a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...)
GHEMUIRE s. chircire, contractare, închircire, strîngere, zgîrcire. (~ cuiva din cauza durerilor.)
GHEMUIRE. Subst. Ghemuire, ghemuit, zgîrcire; zgribulire; încolăceală, încolăcire încolăcitură, încîrligare; pitire (pop.), pitulare (pop.). Adj. Ghemuit, strîns, răsucit, chircit, închircit, stîrcit (pop.), zgulit (reg.), zgîrcit, zgribulit; cinchit (reg.), ciuciulit (pop.); încolăcit, încîrligat, încovrigat; pitulat (pop.), pitit (pop.), găvozdit (reg.). Vb. A se ghemui, a se înghemui (reg.), a se aduna, a se strînge (ca un ghem), a se face (ca un) ghem, a se chirci, a se închirci, a se pune piuă, a se strînge grămadă, a se grămădi (pop.), a se stîrci (pop.), a se zguli (reg.), a se face mîrcă, a se zgîrci, a se zgribuli; a se cinchi (reg.), a se ciuciuli (pop.), a sta ghemuit, a ședea (a sta, a se pune) pup, a sta gogă, a sta pe vine, a ședea (a sta, a se așeza) grecește, a sta (a ședea) turcește; a se încolăci, a se încolătăci (înv. și reg.), a se încîrliga, a se face cîrlig, a se încovriga. A se pitula (pop.), a se piti (pop.), a se găvozdi (reg.). Adv. Ca un ghem, cu genunchii la gură. V. mișcare.

ghemuire dex

Intrare: ghemui
ghemui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
înghemui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv
Intrare: ghemuire
ghemuire substantiv feminin