GHEBOȘÁ, gheboșez, vb. I. Refl. 1. A se face ghebos, a se cocoșa; p. ext. a se gîrbovi (de bătrînețe). Hop așa, vere, așa, Pînă ne vom gheboșa! TEODORESCU, P. P. 333. 2. A se pleca de spate, a se încovoia. Cum am ajuns acasă, m-am gheboșat asupra cărțuliei mele. SADOVEANU, E. 113. Băgă toată mîna dreaptă, aproape pînă În cot, tocmai în fundul chimirului și, gheboșîndu-se oarecum, scoase o lulea de lut. HOGAȘ, M. N. 191. – Variantă: gheboșí,, gheboșesc (POPA, V. 330), vb. IV.