Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru gesticula

GESTICUL├ü, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu m├óinile) ├«n timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. ÔÇô Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
GESTICUL├ü, gesticulez, vb. I. Intranz. A face mai multe gesturi (cu m├óinile) ├«n timpul vorbirii sau pentru a exprima ceva. ÔÇô Din fr. gesticuler, lat. gesticulari.
GESTICUL├ü, gesticulez, vb. I. Intranz. A face gesturi (mai ales cu m├«inile). Alerga gesticul├«nd, cu capul gol, d├«nd ordine scurte. C. PETRESCU, A. 494. Colonelul Maximovici se agita, gesticula larg, ╚Ťipa destul de tare. SAHIA, N. 86. ├Än fa╚Ťa c├«rciumii, erau acum mai mul╚Ťi oameni care vorbeau ╚Öi gesticulau cu aprindere. REBREANU, R. I 105, Gesticulam vorbind singur. NEGRUZZI, S. I 221.
gesticulá (a ~) vb., ind. prez. 3 gesticuleáză
gesticul├í vb., ind. prez. 1 sg. gesticul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. gesticule├íz─â
GESTICULÁ vb. I. intr. A face gesturi (în special cu mâinile). [< fr. gesticuler, cf. lat. gesticulari].
GESTICULÁ vb. intr. a face gesturi (cu mâinile). (< fr. gesticuler, lat. gesticulari)
A GESTICUL├ü ~├ęz intranz. A face gesturi; a da din m├óini. /<fr. gesticuler, lat. gesticulari
gesticulà v. a face prea multe gesturi.
*gesticul├ęz v. intr. (lat. gesticulari). Fac gestur─ş: oratoru gesticula furios. V. amenin╚Ť.

Gesticula dex online | sinonim

Gesticula definitie

Intrare: gesticula
gesticula conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv