Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru germina╚Ťie

GERMIN├ü╚ÜIE, germina╚Ťii, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la via╚Ťa latent─â la via╚Ťa activ─â ╚Öi care duce la na╚Öterea unei plante sau a unui organ vegetal. ÔÇô Din fr. germination, lat. germinatio.
GERMIN├ü╚ÜIE, germina╚Ťii, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen de la via╚Ťa latent─â la via╚Ťa activ─â ╚Öi care duce la na╚Öterea unei plante sau a unui organ vegetal. ÔÇô Din fr. germination, lat. germinatio.
GERMIN├ü╚ÜIE, germina╚Ťii, s. f. Proces fiziologic de trecere a unui germen ├«n repaus (ou, spor, s─âm├«n╚Ť─â) la starea de via╚Ť─â activ─â ├«n anumite condi╚Ťii de mediu; ├«ncol╚Ťire. Germina╚Ťia semin╚Ťelor.Ôľş C├«nd ├«ncepe prim─âvara, germina╚Ťia, ├«nnoirea cuprind totul. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 2/1. Se va bucura ve╚Önic ca de o nou─â na╚Ötere, ca de o nou─â germina╚Ťie ajuns─â, ca de o nou─â eflorescen╚Ť─â. ANGHEL, PR. 68.
germin├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. germin├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. germin├í╚Ťiei; pl. germin├í╚Ťii, art. germin├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
germin├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. germin├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. germin├í╚Ťiei; pl. germin├í╚Ťii, art. germin├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
GERMIN├ü╚ÜIE s. (BOT.) germinare, ├«ncol╚Ťire, ├«ncol╚Ťit, r─âs─ârire, r─âs─ârit. (~ unei plante.)
GERMIN├ü╚ÜIE s.f. Germinare. [Gen. -iei, var. germina╚Ťiune s.f. / cf. fr. germination, lat. germinatio].
GERMINÁȚIE s. f. germinare. (< fr. germination, lat. germinatio)
GERMINÁȚIE ~i f. Proces prin care un germene pornește dezvoltarea unui nou organism. /<fr. germination, lat. germinatio, ~onis
*germina╚Ťi├║ne f. (lat. germin├ítio, -├│nis). ├Äncol╚Ťire, ─şe╚Öirea plante─ş din s─âm├«n╚Ť─â. Fig. Dezvoltare: germina╚Ťiunea ideilor. ╚śi -├í╚Ťie.
GERMINA╚ÜIE s. (BOT.) germinare, ├«ncol╚Ťire, ├«ncol╚Ťit, r─âs─ârire, r─âs─ârit. (~ unei plante.)

Germina╚Ťie dex online | sinonim

Germina╚Ťie definitie

Intrare: germina╚Ťie
germina╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e