Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru germene

G├ëRMEN, germeni, s. m. 1. Forma╚Ťiune ini╚Ťial─â ├«n dezvoltarea fiin╚Ťelor vii; oul fecundat; embrionul plantei. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├Än germene = (care se afl─â) ├«ntr-un stadiu ini╚Ťial, ├«nainte de a se dezvolta. ÔÖŽ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauz─â din care se dezvolt─â ceva. [Var.: g├ęrmene s. m.] ÔÇô Din lat. germen.
GÉRMENE s. m. v. germen.
G├ëRMEN, germeni, s. m. 1. Corpuscul sau s─âm├ón╚Ť─â care, puse ├«n condi╚Ťii favorabile, se dezvolt─â ╚Öi dau na╚Ötere unei fiin╚Ťe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. ├«n germen(e) = (care se afl─â) ├«ntr-un stadiu ini╚Ťial, ├«nainte de a se dezvolta. ÔÖŽ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauz─â din care se dezvolt─â ceva. [Var.: g├ęrmene s. m.] ÔÇô Din lat. germen.
GÉRMENE s. m. v. germen.
G├ëRMEN, germeni, s. m. 1. (╚śi ├«n forma germene) Denumire general─â dat─â oului, sporilor sau altor corpuscule precum ╚Öi semin╚Ťelor capabile s─â dea na╚Ötere ├«n anumite condi╚Ťii de mediu unei noi fiin╚Ťe. Existen╚Ťa celulelor de infiltra╚Ťie atest─â prezen╚Ťa din ce ├«n ce mai abundent─â a germenilor inframicrobieni. NICOLAU, H. I. 49. ÔŚŐ Expr. ├Än germene = ├«nainte de a se dezvolta, ├«n stadiu incipient. S─â ne ascu╚Ťim necontenit vigilen╚Ťa revolu╚Ťionar─â pentru a nimici ├«n germene orice abateri de la ├«nv─â╚Ť─âtura marxist-leninist─â, pentru a zdrobi orice ├«ncercare de falsificare, de vulgarizare a m─âre╚Ťei ├«nv─â╚Ť─âturi a comunismului ╚Ötiin╚Ťific. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 39. 2. Fig. Principiu, cauz─â, element din care se dezvolt─â ceva. ├Än a doua jum─âtate a secolului al XVIII-lea au ├«nceput s─â apar─â germenii unei noi or├«nduiri ÔÇô ale or├«nduirii capitaliste. IST. R.P.R. 238. Om ne├«nv─â╚Ťat, dar ├«n germenul posibilit─â╚Ťilor sugrumate ├«n el: adev─ârat─â fibr─â de arheolog ╚Öi de artist. GALACTION, O. I 121. ÔÇô Variant─â: g├ęrmene s. m.
GÉRMENE s. m. v. germen.
g├ęrmen/g├ęrmene s. m., pl. g├ęrmeni
g├ęrmene (├«n ~) loc. adj., loc. adv.
├«n g├ęrmene loc. adj., loc. adv.
g├ęrmen/g├ęrmene s. m. (├«n loc. numai germene: ├«n ~ ), pl. g├ęrmeni
├«n g├ęrmene loc. adv., loc. adj.
GÉRMEN s. 1. v. embrion. 2. (BIOL.) genotip, idiotip, plasmă germinativă.
GÉRMEN s. v. embrion, izvor.
G├ëRMEN s.m. 1. S─âm├ón╚Ť─â sau corpuscul care, puse ├«n condi╚Ťii favorabile, se dezvolt─â ╚Öi dau na╚Ötere unei noi plante sau unui nou animal. ÔÖŽ Microb. 2. (Fig.) Cauz─â, element care d─â na╚Ötere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].
GÉRMENE s.m. v. germen.
G├ëRMEN/G├ëRMENE s. m. 1. s─âm├ón╚Ť─â, corpuscul care, puse ├«n condi╚Ťii favorabile, se dezvolt─â ╚Öi dau na╚Ötere unei noi fiin╚Ťe. ÔÖŽ ├«n ~e = ├«n stadiu ini╚Ťial, ├«nainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauz─â, element care d─â na╚Ötere la ceva. (< lat. germen)
g├ęrmen (g├ęrmeni), s. m. ÔÇô 1. S─âm├«n╚Ť─â care d─â na╚Ötere unei fiin╚Ťe vii. ÔÇô 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). ÔÇô Der. (din fr.) germina, vb.; germina╚Ťie, s. f.; germinativ, adj.; Germ─ânar, s. m. (martie), indicat uneori drept cuv├«nt pop., pare o crea╚Ťie a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
G├ëRMEN ~i m. 1) Element (microscopic) din care se dezvolt─â, ├«n condi╚Ťii prielnice, un organism nou. 2) fig. Element sau principiu care genereaz─â ceva (un fenomen, o stare etc.). * ├Än ~ la ├«nceputul devenirii; ├«n stadiul incipient. [Var. germene] /<lat. germen, ~inis
germen m. 1. mugure, partea sem├ón╚Ťei ce produce o plant─â nou─â; 2. se zice ├«n genere de lucruri rudimentare destinate a se desvolta; 3. fig. cauz─â prim─â, principiu: germenul r─âului, germenul vie╚Ťei.
*g├ęrmen, g├ęrmin ╚Öi g├ęrmine m. (lat. g├ęrmen, g├ęrminis. Cp. cu specimen). Embrion, punct din care se dezvolt─â o vietate, o plant─â. Col╚Ť, primu v├«rf care r─âsare dintrÔÇÖo s─âm├«n╚Ť─â. Fig. Principi┼ş, izvor, origine: necur─â╚Ťenia e germinele boale─ş. A fi ├«n germine, a fi ├«n embrion, a fi la ├«nceput, ├«n forma╚Ťiune.
GERMEN s. 1. (BOT.) embrion, (pop.) plod. (Din ~ se formeaz─â plantula.) 2. (BIOL.) genotip, plasm─â germinativ─â.
germen s. v. EMBRION. IZVOR.
GERMEN, germeni, s.m. (├Än special la pl.) Produse naturiste ob╚Ťinute prin germinarea unor semin╚Ťe comestibile, netratate chimic, ├«n condi╚Ťii stricte de igien─â, comercializate ├«n stadiul de semin╚Ťe ├«ncol╚Ťite av├ónd r─âd─âcini ╚Öi l─âstari abia miji╚Ťi, f─âr─â frunze verzi (├«n ambalaje speciale) sau ca l─âstari ├«nverzi╚Ťi (├«n vasul ├«n care au fost ├«ns─âm├ón╚Ťa╚Ťi); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de n─âut, de fasole mung, dar ╚Öi linte sau maz─âre, iar ca l─âstari verzi: culturi de creson asociat cu mu╚Ötar, de schinduf, de alfalfa (lucern─â) ╚Öi de diferite cereale, precum mei, orz, ov─âz, alac; se consum─â crude, ├«n salate sau ca garnitur─â la diverse preparate, fiind bogate ├«n vitamine, s─âruri minerale ╚Öi enzime. ÔÇô Din fr. germes
GERMENI DE GR├éU s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de gr├óu, ├«nainte de m─âcinare; se utilizeaz─â ca atare sau m─âcina╚Ťi, pentru producerea de p├óine special─â, precum ╚Öi ca ingredient sau ├«ngro╚Ö─âtor ├«n preparatele culinare (supe, sosuri etc.), av├ónd o mare valoare nutritiv─â.
GERM├ëN (GERM├ëNE) (< lat. germen) s. m. 1. (BIOL.) Forma╚Ťie ini╚Ťial─â ├«n dezvoltarea fiin╚Ťelor vii; oul fecundat; embrionul plantei. ÔŚŐ Loc. ├Än germene = ├«n stadiul ini╚Ťial, ├«nainte de a se dezvolta. ÔÖŽ Fig. Cauz─â, element din care se dezvolt─â ceva. 2. (FIZ.) G. de cristalizare = asocia╚Ťie de ioni sau particul─â microscopic─â solid─â care apar ├«ntr-o solu╚Ťie saturat─â sau ├«ntr-un lichid r─âcit ╚Öi care ini╚Ťiaz─â procesul de cristalizare.

Germene dex online | sinonim

Germene definitie

Intrare: germen
germen substantiv masculin
germene substantiv masculin