Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru germanium

GERM├üNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenu╚Öiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. ÔÇô Din fr. germanium, germ. Germanium.
GERM├üNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenu╚Öiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. ÔÇô Din fr. germanium, germ. Germanium.
germániu [niu pron. niu] s. n., art. germániul; simb. Ge
germániu s. n. [-niu pron. -niu], art. germániul; simb. Ge
GERM├üNIU s.n. Element foarte pu╚Ťin r─âsp├óndit ├«n natur─â, cu propriet─â╚Ťi at├ót de metal c├ót ╚Öi de metaloid. [Pron. -niu, var. germanium s.n. / < fr. germanium, cf. germ. Germanium].
GERMÁNIUM s.n. v. germaniu.
GERMÁNIU s. n. element chimic, semimetal, folosit la fabricarea de semiconductoare, tranzistoare și redresoare. (< fr. germanium, germ. Germanium)
GERMÁNIU n. Element chimic semimetal, folosit la fabricarea diferitelor piese și aparate. /<fr. germanium, germ. Germanium
*germ├íni┼ş n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomic─â de 72,31. Seam─ân─â cu bismutu.
Ge, simbol chimic pentru germaniu.
GERM├üNIU (< fr. {i}; {s} Germania) s. n. Element chimic (Ge; nr. at. 32, m. at. 72,59), semimetal alb-argintiu cu luciu metalic. ├Än natur─â se g─âse╚Öte ├«n argirodit (├«n care a fost descoperit de chimistul german C. Winkler, ├«n 1886) ╚Öi germanit. Func╚Ťioneaz─â ├«n combina╚Ťii ├«n st─ârile de valen╚Ť─â 2 ╚Öi 4. G. ├«n stare foarte pur─â este folosit ca seconductor, la fabricarea diodelor de comuta╚Ťie, tranzistorilor, detectoarelor de radia╚Ťii, iar oxidul de g. la confec╚Ťionarea instrumentelor optice.

Germanium dex online | sinonim

Germanium definitie

Intrare: germaniu
Ge simbol
germanium substantiv neutru (numai) singular
germaniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronun╚Ťie: -n─şu