GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion.

GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. Îndoire a genunchilor (executată de obicei în cursul unui exercițiu de gimnastică). [Pr.: -xi-u-] – Din fr. génuflexion.

GENUFLEXIÚNE, genuflexiuni, s. f. (Franțuzism) Îndoire a genunchilor; îngenunchiere. – Pronunțat: -xi-u-.

genuflexiúne (-nu-fle-xi-u-) s. f., g.-d. art. genuflexiúnii; pl. genuflexiúni

genuflexiúne s. f. → flexiune

GENUFLEXIÚNE s. v. îngenunchere.

GENUFLEXÍE s.f. v. genuflexiune.

GENUFLEXIÚNE s.f. Îndoire a genunchilor, îngenunchere. [Pron. -xi-u-, var. genuflexie s.f. / cf. fr. génuflexion < lat. genu – genunchi, flexio – încovoiere].

GENUFLEXIÚNE s. f. îndoire a genunchilor. (< fr. génuflexion)

GENUFLEXIÚNE ~i f. 1) (în exercițiile de gimnastică) Îndoire a genunchilor. 2) Așezare în genunchi în semn de respect sau de supunere. 3) fig. Comportament servil. [G.-D. genuflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. génuflexion

genuflexiune f. îngenuchiere pentru adorațiune sau umilire.

*genuflexiúne f. (lat. genufléxio, -ónis, d. genu, genuchĭ, și flexio, îndoire). Îndoirea genuchilor. Fig. Lingușire josnică, servilizm.

genuflexiune s. v. ÎNGENUNCHERE.