Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru genuchi

GENÚNCHE s. m. v. genunchi.
GEN├ÜNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni ╚Öi la unele animale) care cuprinde regiunea articula╚Ťiei femurului cu tibia (incluz├ónd ╚Öi rotula). ÔŚŐ ├Än genunchi = cu picioarele ├«ndoite din genunchi ╚Öi cu gambele a╚Öezate pe p─âm├ónt. Pe genunchi = pe por╚Ťiunea anterioar─â a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1). ÔŚŐ Expr. Cu genunchii la gur─â = ghemuit, str├óns. A c─âdea ├«n genunchi (├«naintea cuiva) = a se l─âsa cu genunchii (1) la p─âm├ónt (├«naintea cuiva) ├«n semn de umilin╚Ť─â, de respect sau pentru rug─âciune; p. ext. a ruga pe cineva ├«n mod insistent, c─âlduros, cu umilin╚Ť─â. A i se t─âia cuiva genunchii = a avea senza╚Ťia c─â nu se mai poate ╚Ťine pe picioare (de emo╚Ťie). ÔÖŽ Lovitur─â dat─â cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor ├«n dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) gen├║nche s. m.] ÔÇô Lat. genuc(u)lum (= geniculum).
GENÚNCHE s. m. v. genunchi.
GEN├ÜNCHI, genunchi, s. m. 1. Parte a piciorului (la oameni ╚Öi la unele animale) care cuprinde regiunea articula╚Ťiei femurului cu tibia (incluz├ónd ╚Öi rotula). ÔŚŐ ├Än genunchi = cu picioarele ├«ndoite din genunchi ╚Öi cu gambele a╚Öezate pe p─âm├ónt. Pe genunchi = pe por╚Ťiunea anterioar─â a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (c├ónd cineva ╚Öade). ÔŚŐ Expr. Cu genunchii la gur─â = ghemuit, str├óns. A c─âdea ├«n genunchi (├«naintea cuiva) = a se l─âsa cu genunchii (1) la p─âm├ónt (├«naintea cuiva) ├«n semn de umilin╚Ť─â, de respect sau pentru rug─âciune; p. ext. a ruga pe cineva ├«n mod st─âruitor, c─âlduros, cu umilin╚Ť─â. A i se t─âia cuiva genunchii = a avea senza╚Ťia c─â nu se mai poate ╚Ťine pe picioare (de emo╚Ťie). ÔÖŽ Lovitur─â dat─â cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor ├«n dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) gen├║nche s. m.] ÔÇô Lat. genuc(u)lum (= geniculum).
GENÚCHI s. m. v. genunchi.
GENÚNCHE s. m. v. genunchi.
GEN├ÜNCHI, genunchi, s. m. 1. ├Äncheietura osului coapsei cu fluierul piciorului, cuprinz├«nd ╚Öi rotula. Pe uli╚Ť─â... noroiul ╚Öi b─âltoacele erau p├«n─â la genunchi. REBREANU, R. I 175. Sim╚Ťea cum i se taie picioarele de la genunchi. BART, E. 261. Genunchii ├«i tremurau de oboseal─â. BUJOR, S. 24. Oul genunchiului = rotula. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än genunchi = cu genunchiul (sau genunchii) pe p─âm├«nt, Titu alunecase ├«n genunchi, la picioarele ei. REBREANU, R. I 245. (├Än leg─âtur─â cu verbele ┬źa sta┬╗, ┬źa a╚Öeza┬╗, ┬źa ╚Ťine┬╗, ┬źa pune┬╗ etc.) Pe genunchi = pe por╚Ťiunea picioarelor dintre genunchi ╚Öi ╚Öold c├«nd cineva st─â jos, v. poal─â. M─â ia pe genunchi. M─â leag─ân─â. ├Äi place s─â se joace cu mine. STANCU, D. 38. Desagii pe care-i ╚Ťinea pe genunchi, ├«naintea mea, n-aveau ├«n ei dec├«t ni╚Öte c├«rpe. GALACTION, O. I 88. Pe genunchii mei ╚Öedea-vei, Vom fi singuri-singurei. EMINESCU, O. I 75. ÔŚŐ Expr. Cu genunchii la gur─â = adunat ghem, ghemuit, ├«nchircit. D├«rd├«iam l├«ng─â cuptor cu genunchii la gur─â. A c─âdea (sau a da) ├«n genunchi (├«naintea sau dinaintea cuiva) = a se l─âsa la p─âm├«nt (├«naintea cuiva) ├«n semn de umilin╚Ť─â, de respect sau de rug─âciune. Ivan atunci... a c─âzut ├«n genunchi dinaintea lui dumnezeu. CREANG─é, P. 300. A i se t─âia genunchii = a nu se mai putea ╚Ťine pe picioare. Genunchii mi se taie ├«nc├«t n-am for╚Ť─â s─â m─â locomot (= mi╚Öc). ALECSANDRI, T. I 267. 2. Deformare a pantalonilor ├«n dreptul genunchilor (1). ÔÇô Pl. ╚Öi: (s. n., neobi╚Önuit) genunche (CREANG─é, P. 251). ÔÇô Variante: (regional) gen├║nche (JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 276), gen├║chi (ISPIRESCU, L. 28, JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 187) s. m.
GENÚCHE, genuchi, s. m. V. genunchi.
GENÚCHI, genuchi, s. m. V. genunchi.
gen├║nchi s. m., art. gen├║nchiul; pl. gen├║nchi
gen├║nchi s. m., art. gen├║nchiul; pl. gen├║nchi
OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
gen├║chi (gen├║chi), s. m. ÔÇô 1. Parte a piciorului care cuprinde articula╚Ťia femurului cu tibia. ÔÇô 2. (├Änv.) Neam, spi╚Ť─â. ÔÇô Var. genunchi(u). Mr. genunclÔÇÖu, megl. zenuclÔÇÖu, istr. jerunclÔÇÖu. Lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Pu╚Öcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralel─â cu prima, este comun─â mai ales ├«n est (ALR, I, 57); a dat na╚Ötere acelora╚Öi der. Sensul 2, pe care DAR ├«l explic─â prin influen╚Ťa sl. kol─Ľno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s. n. (pieptar lung p├«n─â la genunchi; genunchier─â; sc├«ndur─â pe care lucreaz─â cizmarii, ╚Ťin├«nd-o pe genunchi); ├«ngenunchia, vb. (a se a╚Öeza ├«n genunchi; a ├«nfr├«nge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenucul─üre (Densusianu, Hlr., 165; Pu╚Öcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); ├«ngenunchetur─â, s. f. (articula╚Ťie).
GEN├ÜNCHI ~ m. 1) (la om ╚Öi la unele animale) Partea din fa╚Ť─â a piciorului care cuprinde regiunea articula╚Ťiei femurului cu tibia. * Oul ~ului rotula. ├Än ~ cu genunchii pe p─âm├ónt. Pe ~ pe partea anterioar─â a picioarelor mai sus de genunchi. A c─âdea ├«n ~ a se ruga umilitor, a╚Öez├óndu-se ├«n genunchi (├«n fa╚Ťa cuiva). A i se t─âia cuiva ~i a nu se mai putea ╚Ťine pe picioare (de emo╚Ťie, de fric─â, de oboseal─â etc.). Cu ~i la gur─â ghemuit. 2) Deformare rotunjit─â a pantalonilor ├«n dreptul acestei p─âr╚Ťi a piciorului. /<lat. genuc(u)lum
genuchiu m. încheietura piciorului unde se unește fluierul cu coapsa. [Mold. genunchiu = lat. GENUCULUM].
genunchiu n. Mold. V. genuchiu.
gen├║ch─ş (vest) ╚Öi genunch─ş (est) m., pl. tot a╚Öa (lat. gen├║culum ╚Öi gen├şculum, dim. d. genu; vgr. g├│ny, scr. g├ónu, got. kniu, germ. knie; it. ginocchio, pv. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, pg. joelho. Cp. cu m─ânunch─ş, r─ârunch─ş, p─âduche). ├Ändoitura de la mijlocu pic─şorului, locu unde se une╚Öte tibia cu femuru ╚Öi unde e r├│tula. Vech─ş. Rar. (dup─â vsl. kol─Ľno, ÔÇ×genuch─şÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×tribÔÇŁ). Trib. ├Än genuch─ş, sprijinindu-te pe genuch─ş: a c─âdea ├«n genuch─ş. ÔÇô ╚śi un genuche, -unche, pl. do─ş genuch─ş, -unch─ş, ╚Öi neutru: un genuch─ş, -unch─ş, pl. do┼ş─â genuche, -unche. Vech─ş ╚Öi gerunch─ş (ca r─ârunch─ş).
gen├║nch─ş, V. genuch─ş.
osul genunchiului s. v. ROTUL─é.
oul genunchiului s. v. ROTUL─é.
p├ón─â la genunchiul broa╚Ötei expr. (iron.) 1. foarte pu╚Ťin 2. deloc

Genuchi dex online | sinonim

Genuchi definitie

Intrare: genunchi
genunchi 1 pl. -i substantiv masculin
genunche substantiv masculin
genunchi 2 pl. -e substantiv neutru
genuchi substantiv masculin
genuche substantiv masculin