GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect din piele, din pânză, din material plastic etc. de formă dreptunghiulară, având în interior una sau mai multe despărțituri, care servește la transportarea cu mâna a unor acte, cărți, caiete etc.; servietă. ♦ Poșetă. – Din tc. çanta.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară periferică a unei roți de autovehicul, de bicicletă etc., construită astfel încât să permită montarea pe roată a unui pneu. ◊ Expr. A rămâne (sau a fi) pe jantă = a) a avea cauciucul dezumflat; b) (fam.) a rămâne fără bani, a fi lefter. [Var.: geántă s. f.] – Din fr. jante.^[1]

GEÁNTĂ, genți, s. f. Obiect de piele, de pînză rezistentă sau de alt material, de obicei în formă dreptunghiulară, pentru purtat acte, cărți, corespondență etc.; servietă. Mi-am pus în geantă cărțile de cursuri ale acelei dimineți. SADOVEANU, N. F. 139. S-a putut întoarce cu geanta mai plină. REBREANU, R. I 82. Portofilul de ministru îi ca o geantă de vînător. ALECSANDRI, T. 1360. ♦ Poșetă.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre persoane, rar despre manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, drăguț. Tînăr gentil.

JÁNTĂ, jante, s. f. Partea exterioară, circulară a unei roți (pe care se montează anvelopa la automobile, biciclete etc). V. obadă. ◊ Expr. A fi (sau a rămîne) pe jantă = (despre automobile, biciclete etc.) a avea cauciucul dezumflat; (familiar; despre oameni) a rămîne fără bani, a fi în pană de bani.

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle

jántă (parte a roții) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

geántă (servietă) s. f., g.-d. art. génții; pl. genți

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle

jántă (tehn.) s. f., g.-d. art. jántei; pl. jánte

GEÁNTĂ s. 1. v. servietă. 2. v. poșetă. 3. v. tașcă.

GEÁNTĂ s. v. cartușieră.

GEÁNTĂ s. v. jantă. (~ a roții unei mașini.)

GENTÍL adj. v. curtenitor.

JÁNTĂ s. geantă. (Jantă a roții unei mașini.)

Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neșlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos

GEÁNTĂ s.f. v. jantă.

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].

JÁNTĂ s.f. Partea exterioară a unei roți, pe care se fixează bandajul de rulare sau pneul; obadă. ◊ A rămâne pe jantă = a avea un cauciuc dezumflat; (fam.) a rămâne în pană de bani, a fi lipsit de bani. [Var. geantă s.f. / < fr. jante].

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)

JÁNTĂ s. f. partea exterioară periferică a unei roți de automobil, de bicicletă, pe care se montează pneul. ♦ a rămâne pe ~ = a) a avea un cauciuc dezumflat; b) (fam.) a rămâne în pană de bani. (< fr. jante)

geántă (génți), s. f. – Poșetă, servietă. – Mr. ceantă. Tc. canta (Șeineanu, II, 188), cf. ngr. τσάντα, bg. čanta.

geántă (génți), s. f. – Partea exterioară a unei roți de autovehicul. – Var. jantă. Fr. jante, cu influența cuvîntului anterior. Termen automobilistic, se folosește și în expresia a fi pe geantă (Arg., a fi lider). Cf. Graur, BL, V, 61.

gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre.

GEÁNTĂ genți f. 1) Obiect, de obicei de formă dreptunghiulară, cu mâner și închizătoare, confecționat din piele sau din alt material, în care se poartă cărți, caiete sau hârtie de tot felul; servietă. 2) Obiect de acest fel, dar mai mic, în care femeile poartă banii și accesorii de toaletă; poșetă. [G.-D. genții] /<turc. çanta

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis

JÁNTĂ ~e f. Parte în formă de cerc a roții unui vehicul, pe care se montează pneurile. [G.-D. jantei] /<fr. jante

jántă s.f. (reg.) muiere rea.

geantă f. 1. geamantan mic pentru scrisori; 2. cartușieră: o geantă de vânători plină de fișicuri AL. [Turc. DJANTA].

gentil a. 1. delicat și plăcut; 2. frumușel, nostim: ce petrecere gentilă! EM.

geántă f., pl. gente și gențĭ (turc. čanta și ğanta, geantă; ngr. dziánta, bg. sîrb. čanta). Geamantan mic de pele, ca cela în care vînătoriĭ duc vînatu, curieriĭ scrisorile, baniĭ ș. a. și care se poartă atîrnat de umăr c’o curea orĭ are două toarte și se ține în mînă. Mold. Ghĭozdan școlăresc. V. cartușieră, tașcă, zăgîrnă.

*gentíl, -ă adj. (lat. gentilis, d. gens, gentis, familie, ginte). Delicat și grațios. Amabil, blînd. Adv. În mod gentil: a te purta gentil.

GEANTĂ s. 1. mapă, servietă. (Ține dosarele în ~.) 2. poșetă. (Scoate rujul din ~.) 3. tașcă. (Vînătorul purta o ~.)

geantă s. v. CARTUȘIERĂ.

GEANTĂ s. jantă. (~ a roții unei mașini.)

GENTIL adj. amabil, atent, curtenitor, drăguț, galant, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.)

JANTĂ s. geantă. (~ a roții unei mașini.)

GENTILE, Giovanni (1875-1944), filozof, pedagog și om politic italian. Prof. univ. la Pisa și Roma. Creator al unui sistem filozofic neohegelian numit „idealismul actual” sau „actualism” („Teoria spiritului ca act pur”). A militat pentru reforma învățământului italian, fiind ministru al Educației Publice în timpul lui Musollini („Reforma educației”). A condus lucrările de elaborare a „Enciclopediei Treccani”.

GENTILE DA FABRIANO (Nicollo di Giovanni di Massio, zis ~) (c. 1370-1427), pictor italian. Reprezentant al epocii de tranziție de la gotic la arta Renașterii. Pictura lui se remarcă prin grația atitudinilor, finețea și prospețimea culorilor („Adorația magilor”, „Încoronarea Mariei”).

PORT-GENTIL [por-ʒãtí], oraș în partea de V a statului Gabon, situat pe un promontoriu (capul Lopez), și pe ins. Lopez, la gura de vărsare a fl. Ogooué în Oc. Atlantic, la 161 km SV de Libreville; 79,2 mii loc. (1993). Port petrolier. Aeroport. Expl. de petrol și gaze naturale; ind. de prelucr. a petrolului și a lemnului (mobilă), chimică, electronică, textilă și alim. Reparații navale. Export de lemn, petrol și de produse agricole tropicale.

a rămâne lefter / pe geantă expr. a rămâne fără bani; a-și pierde averea.

jantă, jante s. f. (eufem.) prostituată.

pe geantă / jantă expr. rămas fără un ban, lefter