cĭoántă și gĭoántă f., pl. e (fem. d. cĭont 1). Est. Iron. Picĭor, crac, genuchĭ (gaĭbarace, jugleĭe, cotonoage, cocale, cĭopătăĭ): ĭa trage-țĭ cĭoantele maĭ în colo. Lovitură de genuchĭ orĭ de picĭor: ĭ-a tras o gĭonoată de ĭ-aŭ clănțănit fălcile! – Și cĭonoată, gĭonoată și gĭonată (din cĭoantă, apoĭ cĭnoată, cĭonoată). În Serbia genoată. V. cĭopătăĭ.

genoáte, V. gĭonoate.