GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.

GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general2. 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.

GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Calitate a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei generale.

generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți

generalitáte s. f., g.-d. art. generalității; pl. generalități

GENERALITÁTE s. universalitate. (~ unui concept.)

Generalitate ≠ singularitate

GENERALITÁTE s.f. 1. Calitate, natură a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei cu caracter general. [Cf. fr. généralité].

GENERALITÁTE s. f. 1. calitate, natură a ceea ce este general. 2. (pl.) idei cu caracter general. (< fr. généralité, lat. generalitas)

GENERALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter general. 2) la pl. Idei cu caracter general; noțiuni generale. /<fr. généralité, lat. generalitas, ~atis

generalitate f. 1. cel mai mare număr; 2. caracterul celui general; 3. pl. lucruri vagi: a spune generalități.

*generalitáte f. (lat. generálitas, -átis). Calitatea lucrurilor generale. Cel maĭ mare număr: generalitatea cazurilor. În Francia, în ainte de 1789, diviziune financiară care cuprindea jurisdicțiunea unuĭ bĭuroŭ de casierie superioară. Pl. Lucrurĭ generale fără raport direct cu subĭectu: a vorbi generalitățĭ.

GENERALITATE s. universalitate.