generațiune definitie

15 definiții pentru generațiune

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care au aproximativ aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (În sintagma) Teoria generației spontanee = teorie naivă conform căreia din materii minerale sau organice în descompunere pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (în sintagma) Teoria generației spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio.
GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor care sînt cam de aceeași vîrstă. Generații după generații au rîvnit tihna și pacea fără să le aibă. SADOVEANU, E. 217. Anii curgeau și ca un flux necontenit de valuri, nesimțit, generațiile vechi împingeau pe cele noi. ANGHEL, PR. 78. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. ◊ Din generație în generație = din tată în fiu. ◊ (Poetic) Pe malul Oltului... se ivesc și dispar generații, mereu repetate, de sălcii. BOGZA, C. O. 211. Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mînăstirii in cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132. 2. (Biol.; în expr.) Teoria generației spontanee = teză reacționară, pseudoștiințifică, idealistă, conform căreia poate lua naștere în mod spontan, fără evoluție istorică, un organism viu, din materie moartă. – Variantă: (învechit) generațiúne (HOGAȘ, M. N. 91) s. f.
GENERAȚIÚNE s. f. v. generație.
generáție (-ți-e) s. f., art. generáția (-ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (-ți-i-)
generáție s. f. (sil. -ți-e), art. generáția (sil. -ți-a), g.-d. art. generáției; pl. generáții, art. generáțiile (sil. -ți-i-)
GENERÁȚIE s. (înv. și pop.) neam, (pop. și fam.) spiță, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Până la a șaptea ~.)
GENERÁȚIE s.f. 1. Funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ◊ (Biol.) Teoria generației spontanee = teorie conform căreia din materia anorganică poate lua naștere în mod spontan un organism viu evoluat. 2. Totalitatea oamenilor care au cam aceeași vârstă sau trăiesc în același timp. ♦ (Biol.) Grupare de indivizi având aceeași filiație. ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. [Gen. -iei, var. generațiune s.f. / cf. fr. génération, it. generazione, lat. generatio].
GENERAȚIÚNE s.f. v. generație.
GENERÁȚIE s. f. 1. funcțiune prin care ființele vii se reproduc; reproducere. ♦ (biol.) ~ spontanee = ipoteză potrivit căreia organismele vii ar lua naștere în mod spontan din materia anorganică. 2. totalitatea oamenilor care sunt de aceeași vârstă. ◊ (biol.) grupare de indivizi având aceeași filiație. ◊ perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de aceea a fiului. 3. grup de familii tehnologice contemporane sau coerente corespunzând perioadelor în care tehnica se află relativ stabilizată. (< fr. génération, lat. generatio)
GENERÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a indivizilor dintr-o comunitate, care trăiesc în același timp, fiind aproximativ de aceeași vârstă. 2) Totalitate a animalelor de o anumită rasă sau specie, născute în același an. 3): ~ spontanee (sau spontană) teorie naivă conform căreia unele organisme vii pot lua naștere în mod spontan din substanță nevie. [G.-D. generației; Sil. -ți-e] /<fr. génération, lat. generatio, ~onis
generați(un)e f. 1. actul prin care o ființă produce alta asemenea ei; 2. posteritate, descendenții unei persoane; fig. ale valurilor mândre generații spumegate GR. AL.; 3. grad de filiațiune; 4. toți oamenii cari trăiesc în acelaș timp: generațiunea dela 1848; 5. fig. producțiune: generațiunea ideilor.
*generațiúne f. (lat. generátio, -ónis). Naștere, funcțiunea pin care se reproduc ființele organizate. Filiațiune, descendență din tată în fiŭ: obiceĭurile se transmit de la o generațiune la alta. Serie de oamenĭ care se nasc orĭ trăĭesc în acelașĭ timp: generațiunea de la 1848, acest profesor a scos viguroase generațiunĭ de elevĭ. Generațiunile viitoare, posteritatea, viitorimea, urmașiĭ. Generațiune spontanee, care se naște fără germine, după uniĭ naturaliștĭ. Fig. Generațiune de ideĭ, naștere (producere) de ideĭ.
GENERAȚIE s. (înv. și pop.) neam, (pop. și fam.) spiță, (înv.) rod, rudă, rudenie. (Pînă la a șaptea ~.)
GENERAȚIA DE LA ’98, nume dat în 1913 de J. Azorín grupării de scriitori (M. Unamuno, Azorín, Pío Baroja, R. Maetzu și A. Machado) care, pornind de la dezastrul militar suferit în Cuba de către spanioli, în 1898, au analizat istoria, realitățile și valorile Spaniei într-o viziune demistificatoare, încercând să depășească izolarea politică și culturală a țării.

generațiune dex

Intrare: generație
generație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
generațiune substantiv feminin