Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru genealogie

GENEALOG├ŹE, genealogii, s. f. Urm─ârire sistematic─â a filia╚Ťiei existente ├«ntre membrii unei familii (marcante), f─âcut─â pentru a stabili originea ╚Öi gradul lor de ├«nrudire. ÔÖŽ Disciplin─â auxiliar─â a istoriei, care se ocup─â cu ├«ntocmirea unor astfel de filia╚Ťii ╚Öi leg─âturi pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] ÔÇô Din fr. g├ęn├ęalogie, lat. genealogia.
GENEALOG├ŹE, genealogii, s. f. Urm─ârire sistematic─â a filia╚Ťiei existente ├«ntre membrii unei familii (marcante), f─âcut─â pentru a stabili originea ╚Öi gradul lor de ├«nrudire. ÔÖŽ Disciplin─â auxiliar─â a istoriei, care se ocup─â cu ├«ntocmirea unor astfel de filia╚Ťii ╚Öi leg─âturi pentru familiile domnitoare, nobiliare etc. [Pr.: -ne-a-] ÔÇô Din fr. g├ęn├ęalogie, lat. genealogia.
GENEALOG├ŹE, genealogii, s. f. ├Än╚Öirare sistematic─â, ├«n ordine descendent─â sau ascendent─â, a membrilor unei familii, pentru a stabili originea ╚Öi gradul lor de ├«nrudire. De zece ani m─â pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26. ÔÖŽ Disciplin─â auxiliar─â a istoriei care se ocup─â cu ├«ntocmirea de genealogii. ÔÇô Pronun╚Ťat: -ne-a-.
genealog├şe (-ne-a-) s. f., art. genealog├şa, g.-d. art. genealog├şei; pl. genealog├şi, art. genealog├şile
genealog├şe s. f. (sil. -ne-a-), art. genealog├şa, g.-d. art. genealog├şei; pl. genealog├şi, art. genealog├şile
GENEALOG├ŹE s. (├«nv.) spi╚Ť─â. (A stabili ~ cuiva.)
GENEALOG├ŹE s.f. Tablou care reprezint─â filia╚Ťia unei familii; ├«n╚Öiruire sistematic─â a str─âmo╚Öilor, a ├«nainta╚Öilor care formeaz─â filia╚Ťia unei familii. ÔÖŽ Disciplin─â care studiaz─â filia╚Ťia familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. g├ęn├ęalogie < gr. genealogia < genos ÔÇô genera╚Ťie, logos ÔÇô ╚Ötiin╚Ť─â].
GENEALOG├ŹE s. f. 1. ordine cronologic─â a ascenden╚Ťei membrilor unei familii, a unui neam etc.; filia╚Ťie. 2. disciplin─â auxiliar─â a istoriei care studiaz─â filia╚Ťia familiilor domnitoare, nobiliare etc. (< fr. g├ęn├ęalogie, lat. genealogia)
GENEALOG├ŹE ~i f. 1) Filia╚Ťie a membrilor unei familii, de diferite genera╚Ťii, ├«n func╚Ťie de gradul lor de rudenie. 2) Reprezentare ├«ntr-un tablou, ├«ntr-un grafic a unei astfel de filia╚Ťii. 3) ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu studiul diferitelor filia╚Ťii; istorie a neamului. /<fr. g├ęn├ęalogie, lat. genealogia
genealogie f. 1. spi╚Ťa neamului, ╚Öir de str─âbuni cari stabilesc o filia╚Ťiune; 2. arta de a cunoa╚Öte originea ╚Öi filia╚Ťiunea familiilor.
*genealog├şe f. (vgr. genealog├şa, d. genea, genera╚Ťiune, ╚Öi l├│gos, cuv├«nt. V. gen). Filia╚Ťiune, ╚Öiru, (num─ârarea) str─âmo╚Öilor cu─şva, spi╚Ťa neamulu─ş.
GENEALOGIE s. (├«nv.) spi╚Ť─â. (A stabili ~ cuiva.)
GENEA- ÔÇ×familie, neam, ras─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. genea ÔÇ×neam, genera╚ŤieÔÇŁ > fr. g├ęn├ęa-, germ. id., engl. id. > rom. genea-. Ôľí ~genez─â (v. -genez─â), s. f., partenogenez─â*; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Disciplin─â auxiliar─â istoriei care studiaz─â at├«t filia╚Ťia diferitelor familii nobiliare sau dinastice, c├«t ╚Öi leg─âturile dintre ele. 2. Originea, descenden╚Ťa ╚Öi procesul de evolu╚Ťie istoric─â a organismelor.

Genealogie dex online | sinonim

Genealogie definitie

Intrare: genealogie
genealogie substantiv feminin
  • silabisire: ge-ne-a-