*gențiánă f., pl. e (lat. gentiana, după numele regeluĭ Gentius, care a descoperit proprietățile acesteĭ plante [Pliniŭ, 25, 7]). Bot. O buruĭană cu florĭ albastre în formă de clopot (gentiana cruciata). Rădăcina eĭ e tonică și vermifugă.