GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.

GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.

GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Netezit cu gealăul; p. gener. rindeluit. – V. gelui.

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn. Teslarii... geluiesc scînduri. DRĂGHICI, R. 44.

GELUÍT, -Ă, geluiți, -te, adj. Prelucrat cu gealăul. Porniră de lîngă clădirea cu miros de var și de ciment, de scîndurâ geluită și de țiglă arsă. MIHALE, O. 403.

geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă

geluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. geluiáscă

GELUÍ vb. v. rindelui.

GELUÍT adj. v. rindeluit.

A GELUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din lemn) A prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da la rindea; a rindelui. /<ung. gyalulni

geluì v.Mold. a da la gealău sau rândea.

geluĭésc v. tr. (ung. gyalulnĭ. V. gealăŭ). Nord. Rînduĭesc, trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa.

2) rînduĭésc v. tr. (d. rîndea). Munt. Mold. sud. Trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa. – În nord geluĭesc.

GELUI vb. a rindela, a rindelui, (pop.) a fățui.

GELUIT adj. rindeluit. (Scîndură ~.)