GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.

GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui.

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.

GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui.

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn. Teslarii... geluiesc scînduri. DRĂGHICI, R. 44.

GELUÍRE s. f. Acțiunea de a gelui; netezire cu gealăul a suprafeței unei piese de lemn.

geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă

geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri

geluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. geluiáscă

geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri

GELUÍ vb. v. rindelui.

GELUÍRE s. v. rindeluire.

A GELUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din lemn) A prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da la rindea; a rindelui. /<ung. gyalulni

geluì v.Mold. a da la gealău sau rândea.

geluĭésc v. tr. (ung. gyalulnĭ. V. gealăŭ). Nord. Rînduĭesc, trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa.

2) rînduĭésc v. tr. (d. rîndea). Munt. Mold. sud. Trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa. – În nord geluĭesc.

GELUI vb. a rindela, a rindelui, (pop.) a fățui.

GELUIRE s. rindelare, rindeluire, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)