geluire definitie

2 intrări

18 definiții pentru geluire

GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui.
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn; p. gener. a rindelui. – Din magh. gyalulni.
GELUÍRE, geluiri, s. f. Acțiunea de a gelui și rezultatul ei. – V. gelui.
GELUÍ, geluiesc, vb. IV. Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn. Teslarii... geluiesc scînduri. DRĂGHICI, R. 44.
GELUÍRE s. f. Acțiunea de a gelui; netezire cu gealăul a suprafeței unei piese de lemn.
geluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 să geluiáscă
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
geluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. geluiésc, imperf. 3 sg. geluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. geluiáscă
geluíre s. f., g.-d. art. geluírii; pl. geluíri
GELUÍ vb. v. rindelui.
GELUÍRE s. v. rindeluire.
A GELUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din lemn) A prelucra cu gealăul. 2) A prelucra cu rindeaua; a da la rindea; a rindelui. /<ung. gyalulni
geluì v.Mold. a da la gealău sau rândea.
geluĭésc v. tr. (ung. gyalulnĭ. V. gealăŭ). Nord. Rînduĭesc, trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa.
2) rînduĭésc v. tr. (d. rîndea). Munt. Mold. sud. Trag la rîndea, netezesc cu rîndeaŭa. – În nord geluĭesc.
GELUI vb. a rindela, a rindelui, (pop.) a fățui.
GELUIRE s. rindelare, rindeluire, rindeluit, (pop.) fățuială, fățuire, fățuit. (~ unei scînduri.)

geluire dex

Intrare: gelui
gelui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: geluire
geluire substantiv feminin