geamandan definitie

15 definiții pentru geamandan

GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. [Var.: (reg.) geamandán s. n.] – Din tc. camadan, ngr. tzamandáni.
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil din piele, carton, material plastic etc., în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. [Var.: (reg.) geamandán s. n.] – Din tc. camadan, ngr. tzamandáni.
GEAMANDÁN s. n. v. geamantan.
GEAMANTÁN, geamantane, s. n. Cufăr portabil (de carton presat, de piele, de fibră Vulcan sau de pînză), în care se pun lucrurile necesare pentru călătorie; valiză. Singura lui avere, pe care o așezase într-un colț de odăiță săracă, era un geamantan. SADOVEANU, E. 132. Râmîi sănătoasă, cucoană, Că-mi iau geamantanul și plec! TOPÎRCEANU, B. 61. Începe a-mi scotoci prin trăsură și prin geamantan. GHICA, S. A. 98. – Variantă: (Mold.) geamandán (ALECSANDRI, T. I 371) s. n.
geamantán s. n., pl. geamantáne
geamantán s. n. (sil. gea-), pl. geamantáne
GEAMANTÁN s. valiză, (pop.) cufăr.
geamantán (geamantáne), s. n. – Valiză. – Var. ge(a)mandan. Tc. camadań (Meyer 79; Șeineanu, II, 186; Roesler 610; Lokotsch 652), în parte prin intermediul ngr. τζαμαντάνι, cf. alb. ğamandan, rus. čemodan.
GEAMANTÁN ~e n. Obiect de bagaj portabil, de formă dreptunghiulară și relativ plată, cu încuietoare, confecționat dintr-un material ușor (carton, piele, plastic etc.); valiză. * A-și face ~ul a) a-și aranja lucrurile în geamantan; b) a se pregăti de drum. /<ngr. tzamantáni, turc. camadan
geamantan n. sac de piele în care se pun lucruri de drum (în Mold. vorba sună geamandan): slugi ies din casă purtând geamandanuri, cutii AL. [Turc. DJAMADAN (din DJAMÈ, haine, și DAN, conținând)].
geamantán n., pl. e (turc. ğamadan, ğamedan, d. pers. ğamedan [d. ğame, haĭnă, și dan, purtător]; ngr. dzamantani [de unde și rom. -antan îld. -atan], bg. sîrb. ğamadan, rus. čemodán. V. ghĭozdan). Vest. Geantă maĭ mare care se poartă c’o singură mînă în călătorie. – În est gemandan. V. cufăr.
GEAMANTAN s. valiză, (pop.) cufăr.
doi la geamantan expr. chinez.

geamandan dex

Intrare: geamantan
geamandan substantiv neutru
geamantan substantiv neutru
  • silabisire: gea-