garoafă definitie

38 definiții pentru garoafă

garoa sf [At: LB / V: (reg) ~flă, găr~, (Mol) ~fă / Pl: ~fe / E: ngr γαρόφαλλον] 1 (Reg; șîc ~ de ghiveci, ~ de grădină, șîf ~flă) Plantă erbacee ornamentală, cu frunze opuse și liniare, cu flori cărnoase de culori diverse și miros plăcut Si: (pop) buruiene de ghiței, buruiene de germe, calamfir, carafilă, (reg) chirișor, cocoșei, cuișoară de grădină, cuișoare, flori domnești, ~ de ghiveci, – de grădină, garofil (1), garofiță (15), ignele, neghină, neghinea, pahiu, sacfiu, sacfiu îngrămădit, sanfiu, sansiu, sanschiu, sămferel, sâmfireag, sâmfireanje, sânvireni tărcați, scânteiuțe, schinteuță, secfiu, sinferei, văzdoagă, văzdoance umplute, vâzdoage de Rusale (Dianthus caryophyllus). 2 (Bot; reg) Garofiță (9) (Dianthus deltoides). 3 Cuișoriță (Holosteum umbellatum). 4 (Bot; reg; îc) ~fa-craiului Garofița (10) Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). 5 (Bot; reg; îc) ~fa-mării Limba-peștelui (Limonium vulgare). 6 (Îc) ~fa-Sebeșului, ~fa de piatră, ~fe (de munte) sau ~fe-sălbatice Plantă cu flori albe sau roz, plăcut mirositoare, plasate câte două sau mai multe pe aceeași tulpină Si: (reg) flori domnești, garofil (2), garofițe (5) (de munte) (Dianthus superbus). 7 (Bot; reg; îc) ~-albă (sau ~fe) Micsandre. 8 (Bot; reg; îc) ~ bărboasă Bălușcă. 9 (Bot; reg; îc) ~-călugărească, ~fe de câmp sau ~fe-sălbatice Garofiță (3). 10 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de apă Crin de baltă (Butomus umbellatus). 11 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de grădină sau ~-turcească Planta Dianthus barbatus Si: buruiene de ghiței, buruiene de jerme, cărânjea, cărunjea, cocoșei, cuișoare, garofițe (14) (de grădină), grozdică, gvordici, inger, neghinele, pietrucele, pușca lupului, sacfiu, sacfiu nemțesc, sacfiu turcesc, sacfiu tărcat, samfiu, sanfiu, sălcuță, scaunul popii, scânteuță, secfiu, susfirăgi, țefliu, ursărel, ursinică, ursuele, vâzdoage, vâzdoance ungurești, zaschiu sălbatic. 12 (Bot; reg; îc) ~ de grădină (sau nemțească) Cuișoare (Dianthus chinensis). 13 (Îc) ~-roșie Planta Dianthus tenuifolius. 14 (Bot; reg; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 15 (Bot; reg; lpl) Cocoșel (Dianthus collinus). 16 (Bot; reg; lpl sau îc) ~fe-oloage Barba împăratului (Mirabilis jalapa). 17 (Bot; reg; lpl) Mușcată (Pelargonium zonale). 18 (Bot; reg; lpl) Zorele (Pharbitis purpurea). 19 (Bot; reg; lpl) Crăițe (Tagetes patulla). 20 (Bot; reg; lpl) Viorele (Viola mirabilis). 21 (Bot; reg; îf) ~flă sau găr~ Cârciumărese (Zinnia elegans). 22 (Bot; reg; îc) ~fe-roșii Arșinic (Lychnis calcedonica). 23 (Bot; reg) Garofițe (4) de munte.
garoaflă sf vz garoafă
găroa sf vz garoafă
găroafe sf vz garoafă
găro sf vz garoafă
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.
GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee, sălbatică sau de grădină, foarte bogată în specii, cu frunze lunguiețe, cu flori roșii, roz sau albe și cu miros plăcut, de cuișoare (Dianthus caryophyllus). Pe șiragul de garoafe care ocoleau ceardacul, soarele punea o gratie de aur. GALACTION, O. I 344. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77. Ochii-ți ard și-ți arde fața Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ◊ (Metaforic) Garoafa-nsîngerată-a gurii tale... Trezește forțe oarbe-n mine. CAMIL PETRESCU, V. 90. ◊ Compuse: garoafă-de-cîmp sau garoafă-sălbatică = garofiță (2).
garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe
!garoáfă-de-cấmp s. f., g.-d. art. garoáfei-de-cấmp; pl. garoáfe-de-cấmp
!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte
garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe
garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.
garoáfă de múnte s. f. + prep. + s. m.
GAROÁFĂ s. (BOT.) 1. v. garofiță de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiță; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiță; b) v. garoafă de munte.
GAROÁFĂ s. v. micsandră, micșunea, toporaș, violetă, viorea.
garoáfă (garoáfe), s. f. – Plantă erbacee ornamentală, parfumată (Dianthus caryophyllus). – Mr. garoaflă. Ngr. γαράφαλον, din ngr. ϰαρυάφυλλον (REW 1727), în parte prin intermediul sb. garofo, garoful, garofan; cf. tc. karafil (› caramfil), it. garofano (ven. garofalo), fr. girofle, cuman. garanful (Kuun 92). După Daničič, III, 108, sb. provine din it.
GAROÁFĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ. * ~ de câmp (sau sălbatică) plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garofiță. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharúfalo
garoafă f. gen de plante mirositoare coprinzând peste 150 de specii (Dianthus caryophyllus). [Gr. mod. GARÓFALON].
garófă (est) și -oáfă (vest) (oa dift.) f., pl. e (ngr. garófalon, garúfalon, garófyllon și karyofylli, d. vgr. karyóphyllon, care e o deformare din indianu katuka-phalam, „fruct mușcător”, planta care produce cuișoarele, supt infl. luĭ karýa, nuc, și phýllon, foaĭe [V. foaĭe, trandafir]; alb. karafilĭ, turc. sîrb. bg. karanfil, it. garófano, fr. sp. girofie. V. calonfir, caranfil și cariofileŭ). Un gen de plante și florĭ mirositoare cu petale dințate care cuprinde peste 150 de speciĭ (dianthus caryophyllus). – Se numește și floare domnească.
garoa s. v. MICSANDRĂ. MICȘUNEA. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.
GAROA s. (BOT.) 1. (Dianthus caryophyllus) (reg.) cuișoare (pl.), scînteiuță, (Transilv. și Maram.) saschiu, (Transilv.) secfiu, vîzdoagă, (prin Transilv.) scaunul-cucului. 2. (Dianthus barbatus) garofiță de grădină, (reg.) scînteuță, secfiu, pușca-lupului. 3. garoafă de cîmp (Dianthus carthusianorum) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scînteie; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) = garofiță, garoafă de cîmp, (reg.) cuișoare (pl.), (Transilv.) scînteie; garoafă sălbatică (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă de munte, (reg.) floare-domnească.
GAROAFA, com. în jud. Vrancea; 4.372 loc. (1995). Centru de olărit.
GAROAFĂ subst. 1. Garofoiu (P; IS 271). 2. Garufalia pren, (AO XIV 275) < ngr. γαροφαλία „garoafă”.
DIANTHUS L., GAROAFE, fam. Caryopfhyllaceae. Gen originar din Europa, nordul Africii, Asia orientală, cca 270 specii, erbacee, sub formă de tufe, cu un sistem radicular, de obicei, adînc. Frunziș bogat, glauscent. Floare cu caliciul aproape candrie, cu numeroase nervuri. Sînt cultivate în cîmp și seră pentru flori tăiate, decorarea parcurilor și grădinilor, grădini alpine și stîncării și mai puțin ca plante la ghivece. După durata culturii, diferitele specii de garoafe sînt anuale, bienale sau multianuale (vivace sau perene).
Dianthus alpinus All. Specie originară din Munții Alpi. înflorește vara-toamna. Flori cca 3 cm diametru (petale cu margini fimbriate la vîrf), roz-roșii, cu un inel central de pete ciclamen sau purpurii-închis, solitare. Plantă (cca 10 cm înălțime) gazonantă, perenă. Frunze ierbacee, înguste, formînd un covor.
Dianthus barbatus L., « Garofițe de grădină ». Specie originară din sudul Europei, specie bienală, poate fi și perenă dacă iarna o ferim de îngheț. înflorește vara. Flori mici, numeroase (corolă cu 5 petale bine întinse și fin-dințate pe margini), simple sau duble, cu colorit variat, purpurii, albe, roz, roșii, violete, punctate, panașate, striate, cu pete circulare mai deschise la bază, în corimbe. Fiecare buchet are la bază, în lunile iun.- iul., în jurul caliciului, bractee verzi, lungi, liniar-lanceolate, ascuțite și recurbate. Tulpină tufoasă, ramificată, glabră, cca 40 cm înălțime. Frunze mari, verzi, lanceolate, recurbate, cele de la bază cu pețiol.
Dianthus carthusianorum L., « Garofițe ». Plantă perenă. Originară din sudul și centrul Europei, Asia Mică. Înflorește vara-toamna. Flori (caliciul cu scvamele brune, glabre, cele externe mai înguste și ceva mai scurte decît cele interne) purpurii, dispuse cca 6 în capitule. Frunze tulpinale mai late decît cele radicale, liniare, cu vaginele de cîteva ori mai lungi decît lățimea frunzei. Plantă erbacee, tulpină nepăroasă, 15-30 cm înălțime.
Dianthus chinensis L. (syn. D. sinensis Link), « Garofițe ». Specie originară din China, plantă anuală, bienală, perenă, noi o cultivăm ca anuală. Înflorește primăvara-toamna. Flori (scvamele caliciului liniar-lanceolate, țepoase, aproximativ la fel de lungi ca tubul caliciului, petale puțin păroase, dințate) numeroase, simple sau duble, roz, roșii, albe, catifelate, punctate, striate, deseori cu desene, dispuse solitar, la vîrful ramurilor. Frunze lanceolate, verzi sau glauce. Specie glabră, bogat ramificată de la bază, viguroasă și noduroasă, pînă la 40 cm înălțime. La început ramurile sînt orizontale, apoi devin erecte, îmbrăcate cu frunze pînă la partea superioară.
Dianthus compactus Kit. « Garoafe sau Garofițe de munte ». Specie perenă originară din regiunea montană. înflorește vara. Flori (caliciul are scvamele erbacee, ovate, păroase, lung-aristate) mari, purpurii, dispuse în vîrful tulpinii. Bractee foliacee, ovate. Frunze reticulat-nervate (5-7 nervuri) lat-lanceolate; cu marginile păroase. Plantă erbacee, glabră.
Dianthus deltoides L. Specie perenă sub formă de tufă originară din Europa. Înflorește vara-toamna. Tulpină cca 15-25 cm înălțime. Flori (petale adînc-sectate cu o pată purpurie asemănătoare literei delta) albe, purpur-roz sau ciclamen, cca 1,5 cm diametru. Frunze (cca 2-3 mm lățime) liniar-lanceolate, verzi, formînd un covor lax (Pl. 29; fig. 167).
Dianthus gratianapolitanus Vill. (syn. D. caesius Smith). Specie perenă, originară din muriții Alpi. Înflorește primăvara-vara. Flori (corolă cu petale rotund cuneiforme neegal dințate) purpurii, mirositoare, cu diametru de 1,8 cm. Plantă gazonantă, cca 30 cm înălțime, verde-palid-albăstruie, cu ramificații terminate cu 1-2 flori. Frunze liniar-ascuțite, verzi-albăstrui.
Dianthus neglectus Loisel. (syn. D. alpinus All.). Specie perenă. Originară din munții Apenini și Alpi. Înflorește vara. Flori (petale galbene pe partea inferioară) roz-strălucitor, albe, roșii, simple sau învoalte, mirositoare, ușor franjurate. Frunze dense, de culoare cenușie. Tulpinile înalte de 10 cm formează mase compacte.
Dianthus petraeus Waldst. et Kit., (syn. D. spiculifolius Schur., D. hungaricus Griseb.), « Barba ungurului, Garofiță ». Specie perenă, originară din munții Carpați. Înflorește vara. Flori (lamina celor 5 petale ale corolei este fimbriată pînă la 1/3, scvamele caliciului ovat-eliptice, scurt-aristate) albe, roz, roșii, plăcut mirositoare, dispuse terminal. Fructe, capsule galbene. Plantă erbacee cu numeroase tulpini patrunghiulare, netede, îndesuit-tufoase, rar multiflore. Frunze verzi, 1 mm lățime, liniar-subulate cu 3 nervuri, pe margini cu peri scurți și rigizi.
Dianthus plumarius L. Specie perenă originară din Europa. Înflorește vara. Flori (petale cu margini întregi) numeroase, simple sau duble, foarte parfumate, de culori puțin variate, nuanțate cu vișiniu, cărămiziu sau brun, rar unicolore, la mijloc cu un ochi sau marginea limbului prevăzută cu o coroană frumoasă, de culoare închisă. Are numeroase varietăți cu flori mijlocii, mari și mici, divers colorate. Frunze verzi-albăstrui, liniar-lanceolate, ascuțite. Tufă cca 35 cm înălțime.
Dianthus seguieri Vill. Specie perenă. Originară din Europa și Asia Centrală. Înflorește vara. Flori roz-închis, la bază cu o coroană punctată, purpur-roșie. Frunze (3-5 nervuri) îngust-lanceolate, verzi-cenușii. Plantă cca 50 cm înălțime.
Dianthus silvester Wulf. Specie perenă originară din munții Alpi. Înflorește vara. Flori (petale puțin crestate) roz sau galbene cu reflexe roșietice, 1-3 în vîrful tijelor. Tufă cca 30 cm înălțime.
Dianthus superbus L., « Garoafă de munte ». Specie perenă sau bienală. Originară din Europa și Asia. Înflorește vara. Flori (corolă cu 5 petale a căror lamină este oblongă, divizată adînc, aproape pînă la bază, albă sau roz, la partea inferioară brună, cu peri liliachii, caliciul înconjurat de 4 bractee neegale) mari, mirositoare, așezate în inflorescențe în formă de umbele. Frunze (cca 10 cm lățime) verzi-pal, glabre, dințate pe margini. Tulpină cca 60 cm înaltă, erectă, ramificată în partea superioară.

garoafă dex

Intrare: garoafă
garoafă substantiv feminin
garoaflă
găroafă
găroafe
gărofă
Intrare: Garoafă
Garoafă
Intrare: garoafă-de-câmp
garoafă-de-câmp substantiv feminin
Intrare: garoafă-de-munte
garoafă-de-munte substantiv feminin