garniță sf [At: I. IONESCU, D. 527 / V: gâr~ / Pl: ~țe / E: cf bg грьнць, rs горнець, pn garniec, srb grnac, vsl граници] (Mol; Buc) 1 Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. 2 (Îf gâr~) Cofă.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.

GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas cilindric de tinichea, uneori smălțuit, mai strîmt în partea de sus, cu care se transportă lapte și alte lichide.

gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe

garníță s. f., g.-d. art. garníței; pl. garníțe

gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.

GARNÍȚĂ ~e f. rar Vas cilindric de tinichea pentru păstrarea și transportarea lichidelor (în special a laptelui). /<sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec

gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).