garniță definitie

9 definiții pentru garniță

garniță sf [At: I. IONESCU, D. 527 / V: gâr~ / Pl: ~țe / E: cf bg грьнць, rs горнець, pn garniec, srb grnac, vsl граници] (Mol; Buc) 1 Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. 2 (Îf gâr~) Cofă.
GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.
GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas cilindric de tinichea, uneori smălțuit, mai strîmt în partea de sus, cu care se transportă lapte și alte lichide.
gárniță s. f., g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe
garníță s. f., g.-d. art. garníței; pl. garníțe
gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon. Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din sl. grŭnĭcĭ.
GARNÍȚĂ ~e f. rar Vas cilindric de tinichea pentru păstrarea și transportarea lichidelor (în special a laptelui). /<sb. grnac, pol. garniec, rus. garnec
gárniță f., pl. e (rus. gárnec, pol. garniec, o măsură oare-care; bg. gŭrne, d. vsl. grŭnŭ, lighean. V. horn). Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn, petrol ș. a. (V. matara, manercă). Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).

garniță dex

Intrare: garniță
garniță substantiv feminin