garnisire definitie

2 intrări

23 definiții pentru garnisire

garnisi vt [At: ȘEZ. IV, 3 / Pzi: ~sesc / E: fr garnir] 1 A împodobi un lucru cu podoabe și accesorii. 2 A adăuga o garnitură sau ornamente unui preparat culinar. corectată
garnisire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: garnisi] 1 Împodobire a unui lucru, unei încăperi etc. cu podoabe și accesorii. 2 Adăugare a unei garnituri sau ornarea unui preparat culinar.
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.
GARNISÍRE s. f. (Fam.) Acțiunea de a garnisi și rezultatul ei. – V. garnisi.
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a pune o garnitură, a împodobi, a orna, a ornamenta. Garnisește rochia cu dantele. ▭ Straie... garnisite cu fir. ȘEZ. IV 3.
GARNISÍRE s. f. Acțiunea de a garnisi; împodobire, ornare.
garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă
garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii
garnisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc imperf. 3, sg. garniseá; conj. prez. 3 sg. și. pl. garniseáscă
garnisíre s. f., g.-d. art. garnisírii; pl. garnisíri
GARNISÍ vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNISÍRE s. împodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.)
GARNISÍ vb. IV. tr. A împodobi, a orna (cu o garnitură). [< fr. garnir].
GARNISÍ vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir)
garnisí (garnisésc, garnisít), vb.1. A împodobi, a orna. – 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boală. Fr. garnir, cu terminația -isi aplicată mai multor vf. fr. care se conjugă cu infixul -iss-. – Der. garnitură, s. f., din fr. garniture; garniseală, s. f., din fr. garnison.
A GARNISÍ ~ésc tranz. A prevedea cu o garnitură; a împodobi; a înfrumuseța; a orna. /<fr. garnir
garnisì v. 1. a îngriji cu lucrurile trebuincioase; a garnisi o casă cu mobile; 2. a înconjura cu podoabe: a garnisi o pălărie cu panglici; 3. a ocupa spațiul: soldații garnisiau ulițile.
*garnisésc v. tr. (fr. garnir, part. garnissant, d. vgerm. warnian, ngerm. warnen, a înștiința, a apăra). Îngrijesc să aibă cele necesare: a garnisi o casă cu mobile. Ornez: a garnisi o pălărie cu panglicĭ. Umplu spațiu: o mulțime de curioșĭ garniseaŭ strada.
GARNISI vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNISIRE s. împodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.)
garnisi, garnisesc. v. t. a bate, a cotonogi.

garnisire dex

Intrare: garnisi
garnisi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: garnisire
garnisire substantiv feminin