Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru garnisire

garnisi vt [At: ╚śEZ. IV, 3 / Pzi: ~sesc / E: fr garnir] 1 A ├«mpodobi un lucru cu podoabe ╚Öi accesorii. 2 A ad─âuga o garnitur─â sau ornamente unui preparat culinar. corectat─â
garnisire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: garnisi] 1 Împodobire a unui lucru, unei încăperi etc. cu podoabe și accesorii. 2 Adăugare a unei garnituri sau ornarea unui preparat culinar.
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a ├«mpodobi, a orna. ÔÇô Dup─â fr. garnir.
GARNIS├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a garnisi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. garnisi.
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a ├«mpodobi, a orna. ÔÇô Dup─â fr. garnir.
GARNIS├ŹRE s. f. (Fam.) Ac╚Ťiunea de a garnisi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. garnisi.
GARNIS├Ź, garnisesc, vb. IV. Tranz. A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a pune o garnitur─â, a ├«mpodobi, a orna, a ornamenta. Garnise╚Öte rochia cu dantele. Ôľş Straie... garnisite cu fir. ╚śEZ. IV 3.
GARNIS├ŹRE s. f. Ac╚Ťiunea de a garnisi; ├«mpodobire, ornare.
garnis├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. garnis├ęsc, imperf. 3 sg. garnise├í; conj. prez. 3 s─â garnise├ísc─â
garnis├şre s. f., g.-d. art. garnis├şrii
garnis├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. garnis├ęsc imperf. 3, sg. garnise├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi. pl. garnise├ísc─â
garnis├şre s. f., g.-d. art. garnis├şrii; pl. garnis├şri
GARNIS├Ź vb. a ├«mpodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNIS├ŹRE s. ├«mpodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.)
GARNIS├Ź vb. IV. tr. A ├«mpodobi, a orna (cu o garnitur─â). [< fr. garnir].
GARNIS├Ź vb. I. tr. 1. a ├«mpodobi, a orna. 2. (mar.) a ├«nf─â╚Öura, pentru protec╚Ťie, o par├óm─â ├«n zona unde e supus─â frec─ârii. II. refl. a se umple (de), a se ├«mboln─âvi. (dup─â fr. garnir)
garnis├ş (garnis├ęsc, garnis├şt), vb. ÔÇô 1. A ├«mpodobi, a orna. ÔÇô 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boal─â. Fr. garnir, cu termina╚Ťia -isi aplicat─â mai multor vf. fr. care se conjug─â cu infixul -iss-. ÔÇô Der. garnitur─â, s. f., din fr. garniture; garniseal─â, s. f., din fr. garnison.
A GARNIS├Ź ~├ęsc tranz. A prevedea cu o garnitur─â; a ├«mpodobi; a ├«nfrumuse╚Ťa; a orna. /<fr. garnir
garnis├Č v. 1. a ├«ngriji cu lucrurile trebuincioase; a garnisi o cas─â cu mobile; 2. a ├«nconjura cu podoabe: a garnisi o p─âl─ârie cu panglici; 3. a ocupa spa╚Ťiul: solda╚Ťii garnisiau uli╚Ťile.
*garnis├ęsc v. tr. (fr. garnir, part. garnissant, d. vgerm. warnian, ngerm. warnen, a ├«n╚Ötiin╚Ťa, a ap─âra). ├Ängrijesc s─â aib─â cele necesare: a garnisi o cas─â cu mobile. Ornez: a garnisi o p─âl─ârie cu panglic─ş. Umplu spa╚Ťiu: o mul╚Ťime de curio╚Ö─ş garnisea┼ş strada.
GARNISI vb. a împodobi, a orna, a ornamenta. (A ~ o rochie.)
GARNISIRE s. împodobire, ornamentare, ornare. (~ unei rochii.)
garnisi, garnisesc. v. t. a bate, a cotonogi.

Garnisire dex online | sinonim

Garnisire definitie

Intrare: garnisi
garnisi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: garnisire
garnisire substantiv feminin