Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru garanta

garant, ~─â [At: ODOBESCU, S. III, 455 / Pl: ~n╚Ťi, ~e / E: fr garant] 1-2 smf, a (Persoan─â sau institu╚Ťie) care garanteaz─â (1) cu anumite bunuri care-i apar╚Ťin pentru cineva Si: (pop) cheza╚Ö. 3 a (Spc; ├«s) Puterile ~e Nume dat statelor care au recunoscut actul politic al unirii Moldovei cu ╚Üara Rom├óneasc─â din 1859. 4 (Frm; iuz; ├«e) A purta ~(─â) A garanta (1).
garanta [At: I. IONESCU, M. 260 / Pzi: ~tez / E: fr garanter] 1 vi A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altcineva va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. 2-3 vti A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva. 4-5 vti A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. 6-7 vti A se angaja c─â aparatul v├óndut va func╚Ťiona corespunz─âtor ╚Öi c─â, ├«n caz de defec╚Ťiune, va fi reparat. 8-9 vti A da asigur─âri c─â faptele sau comportarea altuia vor fi corespunz─âtoare, pozitive etc.
garan╚Ť─â sf [At: LTR / Pl: ~╚Ťe / E: fr garance] (Bot; rar) Roib─â.
GAR├üNT, -─é, garan╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â sau institu╚Ťie care garanteaz─â cu averea sa pentru cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. garant.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GAR├üN╚Ü─é, garan╚Ťe, s. f. (Bot.; rar) Roib─â. ÔÇô Din fr. garance.
GAR├üNT, -─é, garan╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â sau institu╚Ťie care garanteaz─â cu averea sa pentru cineva sau ceva. ÔÇô Din fr. garant.
GARANT├ü, garantez, vb. I. Tranz. ╚Öi intranz. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a r─âspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ÔÖŽ A se angaja s─â men╚Ťin─â ├«n stare de bun─â func╚Ťionare, pe o durat─â determinat─â, un aparat, un mecanism etc. v├óndut. ÔÖŽ A r─âspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigur─âri c─â... ÔÖŽ Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea cu averea sa c─â datoria f─âcut─â de altul va fi achitat─â conform obliga╚Ťiilor stabilite. ÔÇô Din fr. garantir.
GAR├üN╚Ü─é, garan╚Ťe, s. f. (Bot.; rar) Roib─â. ÔÇô Din fr. garance.
GAR├üNT, -─é, garan╚Ťi, -te, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care garanteaz─â pentru cineva sau ceva, care r─âspunde cu averea sa pentru datoria altuia; (├«nvechit) cheza╚Ö. Garantul r─âspunde fa╚Ť─â de creditori.
GARANT├ü, garantez, vb. I. 1. Tranz. A da (cuiva) siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva, a asigura (cuiva ceva). Regimul de democra╚Ťie popular─â garanteaz─â oamenilor muncii din ╚Ťara noastr─â dreptul la ├«nv─â╚Ť─âtur─â. LUPTA DE CLAS─é, 1951, nr. 11-12, 9. 2. Tranz. (Urmat de o completiv─â direct─â) A da asigur─âri c─â... N-ar garanta c─â va r─âm├«nea pasiv p├«n─â la cap─ât. REBREANU, R. I 232. ÔŚŐ Intranz. Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repet─â generalul. REBREANU, R. II 228. Eu, m─â rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o r─âspundere dac─â nu-l am ├«n grija mea. CARAGIALE, O. VII 22. 3. Intranz. A-╚Öi lua r─âspunderea unei datorii f─âcute de altul, a se pune cheza╚Ö (pentru cineva). A garantat pentru datoria fratelui s─âu. 4. Tranz. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. A garanta autenticitatea unui act.
GAR├üN╚Ü─é garan╚Ťe, s. f. (Bot.) Roib─â.
garantá (a ~) vb., ind. prez. 3 garanteáză
garántă s. f., g.-d. art. garántei; pl. garánte
gar├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. gar├ín╚Ťei; pl. gar├ín╚Ťe
garant├í vb., ind. prez. 1 sg. garant├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. garante├íz─â
gar├ín╚Ť─â s. f., pl. gar├ín╚Ťe
gar├ín╚Ť─â s. f., g.-d. art. gar├ín╚Ťei; pl. gar├ín╚Ťe
GAR├üNT s. v. cau╚Ťiune.
GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARÁNȚĂ s. v. roibă.
GAR├üNT, -─é s.m. ╚Öi f. Cel care garanteaz─â cu bunurile sale plata datoriei, a obliga╚Ťiei cuiva; cheza╚Ö. [< fr. garant].
GARANT├ü vb. I. 1. tr. A asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. ÔÖŽ tr., intr. A da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. 2. intr. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a chez─â╚Öui. [Cf. fr. garantir, it. garantire].
GAR├üN╚Ü─é s.f. Plant─â erbacee cu flori albe-g─âlbui dispuse ├«n ciorchini, a c─ârei r─âd─âcin─â con╚Ťine o materie colorant─â ro╚Öie folosit─â pentru vopsitul fibrelor textile; (pop.) roib─â. [< fr. garance, it. garanza].
GAR├üNT, -─é s. m. f. cel care garanteaz─â cu veniturile sau averea sa obliga╚Ťiile unui debitor fa╚Ť─â de creditor. (< fr. garant)
GARANT├ü vb. I. tr. a asigura, a ├«ncredin╚Ťa pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garan╚Ťie, a r─âspunde de ceva. III. intr. a r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de altul; a gira. (< fr. garantir)
GAR├üN╚Ü─é s. f. plant─â erbacee cu flori albe-g─âlbui ├«n ciorchini, a c─ârei r─âd─âcin─â con╚Ťine o materie colorant─â ro╚Öie, pentru vopsitul fibrelor textile; roib─â. (< fr. garance)
A GARANT├ü ~├ęz 1. tranz. 1) A asigura ├«n calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garan╚Ťie; a asigura. 3) A lua pe r─âspundere proprie. 4) A r─âspunde de calitate ╚Öi de func╚Ťionare bun─â. 2. intranz. A r─âspunde de plata unei datorii f─âcute de alt─â persoan─â. /<fr. garantir
GAR├üN╚Ü─é ~e f. Plant─â erbacee cu tulpina ├«n patru muchii, p─âroas─â, av├ónd frunze lunguie╚Ťe, dispuse ├«n jurul fiec─ârui nod, flori g─âlbui ╚Öi fructe mici, c─ârnoase, negre, din ale c─ârei r─âd─âcini se extrage o substan╚Ť─â colorant─â ro╚Öie, folosit─â ├«n industria textil─â; roib─â. /<fr. garance
garant├á v. 1. a se face garant, a da garan╚Ťie: a garanta o datorie; 2. a asigura de calitatea unui obiect: a garanta un ceasornic; 3. fig. a afirma, a certifica: a garanta exactitatea unui fapt.
garan╚Ť─â f. Bot. roib─â (= fr. garance).
*gar├ínt, -─â s. ╚Öi adj. (fr. garant, vfr. guarant, *guerent, d. vgerm. w├źrento, d. w├źren, a garanta, ngerm. gew├Ąhren. V. varant). Chez─â╚Ö, cel ce r─âspunde de fapta sa┼ş datoria altu─şa sa┼ş ╚Öi de a lu─ş.
*garant├ęz v. tr. (d. garant; fr. garantir, it. guarentire). M─â fac garant, da┼ş garan╚Ťie: garantez o datorie. Asigur calitatea unu─ş ob─şect: garantez un ceasornic. Fig. Garantez exactitatea unu─ş fapt.
*gar├ín╚Ť─â f., pl. e (fr. garance, cuv. de origine germ.). Ro─şb─â, o plant─â.
r├│─şb─â ╚Öi (Trans.) ╚Öi r├│bie f., pl. e (lat. r┼şbia, poate ╚Öi supt infl. lu─ş ro─şb). O plant─â erbacee ac─â╚Ť─âtoare care e tipu familii─ş rubiaceelor (r├║bia tinct├│rum). Din r─âd─âcinile e─ş se scotea ├«n ainte o v─âpsea ro╚Öie. Poamele e─ş ├«s ni╚Öte boabe ro╚Öi─ş care devin pe urm─â negre. ÔÇô Se nume╚Öte ╚Öi broc─ş, pa╚Ťachin─â ╚Öi rumenele, ─şar ca neol. garan╚Ť─â.
GARANT s. (JUR.) cau╚Ťiune, fidejusor, (pop.) cheza╚Ö, (├«nv.) platnic, sod─â╚Ö. (El este considerat ~ pentru debitor.)
GARANTA vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezășui. (~ pentru el.)
GARAN╚Ü─é s. (BOT.; Rubia tinctorum) otr─â╚Ťel, pa╚Ťachin─â, roib─â, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.
GARANT├ü (< fr.) vb. I tranz. 1. A da cuiva siguran╚Ťa c─â va avea ceva, c─â se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libert─â╚Ťii), a unui drept (ex. a dreptului la munc─â, a dreptului de ap─ârare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obliga╚Ťii, prin constituirea unei garan╚Ťii reale (gaj, ipotec─â) sau personale (fidejusiune / cau╚Ťiune). 3. A r─âspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei fiin╚Ťe, de autenticitatea unei afirma╚Ťii.

Garanta dex online | sinonim

Garanta definitie

Intrare: garan╚Ť─â
garan╚Ť─â substantiv feminin
Intrare: garanta
garanta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv intranzitiv
Intrare: garant─â
garant─â substantiv feminin admite vocativul