Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru gangrenare

cangren├í vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ eaz─â / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. ╚Ťesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.
cangren├íre sf [At: DEX2 / V: ga~ / Pl: ~n─âri / E: cangrena] (D. ╚Ťesuturile unui organism animal) 1 Distrugere. 2 Putrezire Si: cangren─â (2).
cangr├ęn─â sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~/ Pl: ~ne / E: fr gangr├Ęne, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei p─âr╚Ťi din ╚Ťesuturile unui organism.
gangrena v vz cangrena
gangrenare sf vz cangrenare
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A suferi o cangren─â, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGREN├üRE, cangren─âri, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangren├íre s. f.] ÔÇô V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A face o cangren─â, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGREN├üRE, cangren─âri, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangren├íre s. f.] ÔÇô V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.
CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.
CANGREN├ü, pers. 3 cangreneaz─â, vb. I. Refl. (Despre ╚Ťesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangren├í vb. I] ÔÇô Fr. gangrener.
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză
cangrenáre s. f., g.-d. art. cangrenării; pl. cangrenări
CANGREN├ü vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un ╚Ťesut care se ~.)
CANGREN├üRE s. (MED.) necrozare, putrezire, (livr.) mortificare. (~ a unui ╚Ťesut.)
CANGREN├ü vb. I. refl. (Despre ╚Ťesuturi) A da ├«n, a face o cangren─â; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].
CANGRENÁRE s.f. Faptul de a se cangrena. [Var. gangrenare s.f. / < cangrena].
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.
GANGRENÁRE s.f. v. cangrenare.
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)
A SE CANGREN├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. (despre ╚Ťesuturi) A contracta o cangren─â; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener
cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.
*gangreniz├ęz v. tr. (d. gangren─â). Prefac ├«n gangren─â. V. refl. Buba sÔÇÖa gangrenizat. ÔÇô ╚śi gangren├ęz (fr. gangrener). ÔÇô Fals cangr-.
CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un ╚Ťesut care se ~.)
CANGRENARE s. (MED.) necrozare, putrezire. (~ a unui ╚Ťesut.)

Gangrenare dex online | sinonim

Gangrenare definitie

Intrare: cangrena
cangrena verb grupa I conjugarea a II-a
gangrena verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: cangrenare
gangrenare
cangrenare substantiv feminin
Intrare: gangrenare
gangrenare