gangrenare definitie

30 definiții pentru gangrenare

cangrená vtr [At: DA / V: ga~ / Pzi: 3 ~ ează / E: fr gangrener, it cancrenare] (D. țesuturile unui organism animal) 1-2 A (se) distruge. 3 A putrezi.
cangrenáre sf [At: DEX2 / V: ga~ / Pl: ~nări / E: cangrena] (D. țesuturile unui organism animal) 1 Distrugere. 2 Putrezire Si: cangrenă (2).
cangrénă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 30 / V: ga~/ Pl: ~ne / E: fr gangrène, lat gangraena, it cancrena] 1-2 Distrugere sau putrezire a unei părți din țesuturile unui organism.
gangrena v vz cangrena
gangrenare sf vz cangrenare
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A suferi o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A face o cangrenă, a se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Din fr. gangrener, it. cancrenare.
CANGRENÁRE, cangrenări, s. f. Faptul de a se cangrena. [Var.: gangrenáre s. f.] – V. cangrena.
GANGRENÁ vb. I v. cangrena.
GANGRENÁRE s. f. v. cangrenare.
CANGRÉNĂ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. A da în cangrenă. Rana s-a cangrenat.
CANGRENÁ, pers. 3 cangrenează, vb. I. Refl. (Despre țesuturile unui organism animal) A se distruge, a putrezi. [Var.: gangrená vb. I] – Fr. gangrener.
cangrená (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se cangreneáză
cangrená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cangreneáză
cangrenáre s. f., g.-d. art. cangrenării; pl. cangrenări
CANGRENÁ vb. (MED.) a se necroza, a putrezi, (livr.) a se mortifica. (Un țesut care se ~.)
CANGRENÁRE s. (MED.) necrozare, putrezire, (livr.) mortificare. (~ a unui țesut.)
CANGRENÁ vb. I. refl. (Despre țesuturi) A da în, a face o cangrenă; a putrezi. [Var. gangrena vb. I. / < it. cangrenare, fr. gangrener].
CANGRENÁRE s.f. Faptul de a se cangrena. [Var. gangrenare s.f. / < cangrena].
GANGRENÁ vb. I. v. cangrena.
GANGRENÁRE s.f. v. cangrenare.
CANGRENÁ vb. refl. a face o cangrenă. (< fr. gangrener, it. cancrenare)
A SE CANGRENÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi) A contracta o cangrenă; a deveni cangrenos. /<fr. gangrener
cangrenà v. 1. a cauza cangrenă; 2. fig. a corupe moralicește.
*gangrenizéz v. tr. (d. gangrenă). Prefac în gangrenă. V. refl. Buba s’a gangrenizat. – Și gangrenéz (fr. gangrener). – Fals cangr-.
CANGRENA vb. (MED.) a se necroza, a putrezi. (Un țesut care se ~.)
CANGRENARE s. (MED.) necrozare, putrezire. (~ a unui țesut.)

gangrenare dex

Intrare: cangrena
cangrena verb grupa I conjugarea a II-a
gangrena verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: cangrenare
gangrenare
cangrenare substantiv feminin
Intrare: gangrenare
gangrenare