galvanizare definitie

2 intrări

25 definiții pentru galvanizare

galvaniza vt [At: IOANOVICI, TEHN. 73 / Pzi: ~zez / E: fr galvaniser[ 1 A produce electricitate cu mijloace galvanice (1). 2 A excita un țesut, un organ printr-un curent electric continuu în scop terapeutic ori experimental. 3 A acoperi o piesă metalică cu un strat de zinc prin cufundare într-o baie de zinc topit pentru a-i spori rezistența. 4 (Pgn) A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de metal depus prin electroliză. 5 (Fig) A însufleți, a stimula pe cineva (pentru scurt timp).
galvanizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: galvaniza] 1 Producere de electricitate cu mijloace galvanice (1). 2 Galvanoterapie. 3 Acoperire a unei piese metalice cu un strat de zinc prin cufundare într-o baie de zinc topit pentru a-i spori rezistența. 4 Acoperire a unei piese metalice cu un strat subțire de metal depus prin electroliză. 5 (Fig) Însuflețire, entuziasmare de scurtă durată Cf galvaniza (5).
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, spre a o face mai rezistentă la coroziune; p. gener. a acoperi o piesă metalică cu un strat subțire din alt metal, depus prin electroliză. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. A însufleți, a stimula pe cineva. – Din fr. galvaniser.
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. – V. galvaniza.
GALVANIZÁ, galvanizez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi o piesă metalică cu un strat subțire de zinc spre a o face mai rezistentă la coroziune. Pentru a împiedica ruginirea cablurilor de oțel, galvanizăm firele de sîrmă. ◊ Fig. Șesuri late, Plăci netede galvanizate De bronzul toamnei. D. BOTEZ, P. O. 59. 2. (Fiziol.) A excita un țesut sau un organ al corpului (în organism sau izolat de organism) printr-un curent electric continuu, în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ Fig. (Cu privire la oameni sau la manifestări ale lor) A da vigoare, a însufleți, a stimula. (Refl.) În cele din urmă ia o hotărîre și galvanizîndu-se brusc, recîștigîndu-și linia frîntă pînă acum de jumătatea de infringere: – Ascultă Mioaro... CAMIL PETRESCU, T. II 145.
GALVANIZÁRE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. 1. Acoperirea unei piese de metal cu un strat subțire de zinc, pentru a o face mai rezistentă la coroziune. 2. Animarea artificială a unui cadavru, prin acțiunea unui curent galvanic (pentru experiențe). 3. Galvanoterapie.
galvanizá (a ~) vb., ind. prez. 3 galvanizeáză
galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizắrii; pl. galvanizắri
galvanizá vb., ind. prez. 1 sg. galvanizéz, 3 sg. și pl. galvanizeáză
galvanizáre s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări
GALVANIZÁ vb. v. zinca.
GALVANIZÁRE s. (TEHN.) v. zincare.
GALVANIZÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (în special de oțel) pentru a rezista mai bine la coroziune. 2. A excita în mod artificial un țesut sau un organ cu ajutorul curentului galvanic în scopuri terapeutice sau experimentale. ♦ (Fig.) A însufleți. [< fr. galvaniser, cf. it. galvanizzare].
GALVANIZÁRE s.f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei; (spec., tehn.) Acoperire a unui metal cu un strat de zinc. [< galvaniza].
GALVANIZÁ vb. tr. 1. a acoperi cu un strat de zinc o piesă metalică (de oțel) pentru a mări rezistența la coroziune. 2. a excita în mod artificial un țesut, un organ cu ajutorul curentului galvanic, în scopuri terapeutice sau experimentale. 3. (fig.) a însufleți. (< fr. galvaniser)
A GALVANIZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A supune galvanostegiei; a metaliza. 2) (țesuturi sau organe ale corpului) A trata prin galvanoterapie. 3) fig. (persoane) A anima insuflând o energie neașteptată. /<fr. galvaniser
galvanizà v. 1. a electriza cu pila galvanică; 2. fig. a însufla un zel factice și trecător: a galvaniza o societate moartă.
galvanizare f. operațiune electro-chimică ce consistă în a acoperi fierul cu un strat de zinc.
*galvanizațiúne f. Acțiunea de a galvaniza; rezultatu eĭ. – Și -áție, ob. -áre.
*galvanizéz v. tr. Supun pileĭ voltaice. Galvanizez feru, îl cufund într’o soluțiune de oxid de zinc ca să-l suflu (să-l acoper) cu un strat de zinc metalic. Fig. Daŭ o viață, o energie trecătoare: nicĭ Demosténe nu ĭ-a putut galvaniza pe Atenienĭ.
GALVANIZA vb. (TEHN.) a zinca, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
GALVANIZARE s. (TEHN.) zincare, zincuire. (~ tablei.)
GALVANIZÁRE (< după fr. galvanisation) s. f. 1. Depunere electrolitică a unui strat subțire de zinc pe suprafața unei piese (în special de oțel). V. și galvanostegie. 2. Termen impropriu folosit pentru zincarea tablei și a sârmei de oțel. 2. Utilizarea curentului continuu de mică intensitate și tensiune în tratamentul unor boli ale sistemului nervos periferic.

galvanizare dex

Intrare: galvaniza
galvaniza conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: galvanizare
galvanizare substantiv feminin