galiță sf [At: CALENDARIU (1814), 179/25 / A și: ~liță / Pl: ~țe, (Mol) ~ți, găliții / E: ns cf bg, rs галика, srb galica] (Pop) 1 (Lpl) Păsări de curte. 2 (Buc) Gaiță.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., sb. galica.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Reg.) Pasăre de curte; orătanie. – Din bg., scr. galica.

GÁLIȚĂ, galițe, s. f. (Transilv., Mold.; de obicei la pl.) Pasăre de curte (mai ales găină); orătanie. Fetele se împrăștiară care încotro, ca un cîrd de galițe speriate de uliu. REBREANU, I. 29. Moșneagul, văzînd pe cucoșul său... încunjurat de-atît amar de galițe, i-a deschis poarta. CREANGĂ, P. 68.

gáliță (reg.) s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

gáliță s. f., g.-d. art. gáliței; pl. gálițe

GÁLIȚĂ s. v. gaiță, orătanie, pasăre.

gáliță (gálițe), s. f. – 1. Pasăre de curte. – 2. Cioară-de-cîmp (Garrulus glandarius). Sl. (bg., sb., cr.) galica „cioară”, din sl. galŭ „negru” (Cihac, II, 114; Miklosich, Lexicon, 126). DAR se îndoiește de această der., care pare evidentă. Semantismul se explică prin uzul depreciativ, cf. bg. galica „lighioană”, și rom. cioară „pasăre de curte”, boală „vite”. După REW 3640, ar fi cuvînt identic cu gaiță, ambele din sl. (rus.) galka, rut. gajka. Cf. gaie.

galițe f. pl. Mold. păsări de curte: cocoșul înconjurat de atâta amar de galițe CR. [Slav. GALIȚA, cioacă (pasăre de piază rea): evoluțiunea sensului e analogă cu a sinonimului cobe].

galíscă f., pl. inuzitat ște (sîrb. galic și galicka, ung. gálickö, gálic, d. germ. galitzen-stein). Vest. Sulfat de fer, calacan. – Și galíțcă și galíță (Trans.). V. caraboĭa.

gáliță f., pl. e (vsl. galica, ceŭcă, d. galŭ, murdar, adică „negru”; sîrb. gàlica, nume de păsărĭ negre, rut. rus. gálica și gálka, ceŭcă, rut. și gálicĕa, gîngăniĭ, insecte. V. gaĭ, gaiță și gîliță). Nord ș. a. Păsărĭ domestice, oare, orățeniĭ.

galíță, V. galiscă.

gî́liță f., pl. e și ĭ (var. din galiță). Dun. Un fel de gîscă sălbatică maĭ mică, de un cenușiŭ maĭ închis pe spinare: gîște și gîlițĭ (Sadov. VR. 1928, 7-8, 6).

galiță s. v. GAIȚĂ. ORĂTANIE. PASĂRE.

gáliță, galițe, s.f. – (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). – Din sl. (bg., srb.) galica „cioară” < sl. galǔ „negru” (Șăineanu, Scriban, Cihac, DER, DEX, MDA).

gáliță, -e, s.f. – (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). – Din sl. (bg., srb.) galica „cioară”, din sl. galǔ „negru” (Cihac, DER, DEX).