GĂZDOÁIE, găzdoaie, s. f. (Înv. și reg.) 1. Stăpâna casei (în raport cu oaspeții sau cu chiriașii săi); gospodină. 2. Chiaburoaică. [Pr.: -doa-ie] – Gazdă + suf. -oaie.

GĂZDOÁIE, găzdoaie, s. f. (Înv. și reg.) 1. Stăpâna casei (în raport cu oaspeții sau cu chiriașii săi); gospodină. 2. Chiaburoaică. [Pr.: -doa-ie] – Gazdă + suf. -oaie.

GĂZDOÁIE s. f. (Regional) 1. Stăpîna casei; gospodină. Poate o fi murit găzdoaia curților și bărbații nu știu orîndui lucrurile femeiești. RETEGANUL, P. IV 5. Stăruind toată ziua la furcă și la război... trăia o viață de găzdoaie harnică. ODOBESCU, S. I 86. 2. Femeie care îngrijește de gospodăria cuiva; menajeră. Pahon nu s-a mai însurat în veci, ci-și ținea numai găzdoaie. RETEGANUL, P. V 15. 3. (Transilv.) Chiaburoaică.

găzdoáie (înv., reg.) s. f., art. găzdoáia, g.-d. art. găzdoáiei; pl. găzdoáie

găzdoáie s. f. (sil. doa-ie), art. găzdoáia, g.-d. art. găzdoáiei; pl. găzdoáie

găzdoáie, s.f. – Stăpâna casei; femeie harnică și avută: „Și găzdoaia veseloasă / C-o ajuns zile frumoasă” (Calendar, 1980: 6). – Din gazdă + suf. -oaie (DER, DEX, MDA).

găzdoáie, s.f., – Stăpâna casei; femeie harnică și avută: „Și găzdoaia veseloasă / C-o ajuns zile frumoasă” (Calendar 1980: 6) – Din gazdă + -oaie.