Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru găurice

găurice sf [At: CANTEMIR, IST. 157 / P: gă-u~ / Pl: ~ici / E: gaură + -ice] 1-2 (Șhp) Găurea (1-2).
GĂURÍCE, găurici, s. f. Găurea. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ice.
GĂURÍCE, găurici, s. f. Găurea. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ice.
GĂURÍCE, găurici, s. f. Diminutiv al lui gaură. – Pronunțat: gă-u-.
găuríce (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurícii; pl. găuríci
găuríce s, f., g.-d. art. găurícii; pl. găuríci
GĂURÍCE s. v. găurică.
găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.
GĂURICE s. găurea, găurică, (Mold. și Bucov) borticică.
găurice, găurici s. f. (er., dim.) vagin.

găurice definitie

găurice dex

Intrare: găurice
găurice substantiv feminin
  • silabisire: gă-u-