Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru găurele

găurea sf [At: I. CR. I, 5 / P: gă-u~ / Pl: ~ele / E: gaură + -ea] 1-2 (Șhp) Gaură (1) (mică) Si: găurică (1-2), găurice (1-2), (reg) găuruță (1-2). 3 (Lpl) Broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. 4 (Pop; îcs) În ~ele Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 5 (Bot; reg; lpl) Viorele (Scilla bifolia). 6 (Bot; reg; lpl) Toporași (Viola odorata).
GĂUREÁ, -ÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.
GĂUREÁ, -ÍCĂ, găurele, s. f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică.
GĂURÉLE s. f. pl. Fel de broderie pe o pînză din care s-au scos cîteva fire pentru a obține un spațiu rărit, pe care apoi se coase; ajur. Cămeșă... La poale cu găurele. MARIAN, S. 26. – Pronunțat: gă-u-.
găureá v. găurícă
găurícă/găureá (gă-u-) s. f., g.-d. art. găurélei; pl. găuréle; art. găurélele
găurícă/găureá s. f., g.-d. art. găurélei; pl. găuréle
GĂUREÁ s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.
GĂUREÁ s. v. toporaș, violetă, viorea.
GĂURÍCĂ s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.
GĂUREÁ ~éle f. (diminutiv de la gaură) la pl. Fel de broderie executată pe o pânză din care s-au scos firele transversale. [Var. găurică] /gaură + suf. ~ea
găureá și -ícă f., pl. ele, și găurice f., pl. ĭ. Vest. Gaură mică.
GĂUREA s. găurică, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.
găurea s. v. TOPORAȘ. VIOLETĂ. VIOREA.
GĂURI s. găurea, găurice, (Mold. și Bucov.) borticică.

Găurele dex online | sinonim

Găurele definitie

Intrare: găurea, găurică
găurea substantiv feminin
găurică substantiv feminin
Intrare: găurele
găurele substantiv feminin plural