găunoșătură definitie

14 definiții pentru găunoșătură

găunășătură sf vz găunoșitură
găunoșătură sf vz găunoșitură
găunoșitură sf [At: CANTEMIR, IST. 140 / V: ~nășăt~, ~șă~ / Pl: ~i / P: gă-u~ / E: găunoși + -(i)tură] (Rar) 1 Gaură. 2 Scorbură.[1] modificată
GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.
GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-. – Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.
GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.
GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. (Rar) Gaură, scobitură; scorbură. [Pr.: gă-u-. – Var.: găunoșătúră s. f.] – Găunoși + suf. -tură.
GĂUNOȘĂTÚRĂ s. f. v. găunoșitură.
GĂUNOȘITÚRĂ, găunoșituri, s. f. Gaură, cavitate, scobitură. (Atestat în forma găunoșătură) În trunchiul bătrînului copac, într-o găunoșătură, este portretul. CARAGIALE, N. F. 143. – Pronunțat: gă-u-. – Variantă: găunoșătură s. f.
găunoșitúră (rar) (gă-u-) s. f., g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri
găunoșitúră s. f. (sil. gă-u-), g.-d. art. găunoșitúrii; pl. găunoșitúri
GĂUNOȘITÚRĂ s. v. scorbură.
găunoșitúră f., pl. ĭ. Vest. Cavitate, scobitură.
găunoșitură s. v. SCORBURĂ.

găunoșătură dex

Intrare: găunoșitură
găunoșătură substantiv feminin
găunoșitură substantiv feminin
  • silabisire: gă-u-
găunășătură