gătej definitie

17 definiții pentru gătej

gătea sf vz gătej
gătej [At: CREANGĂ, P. 130 / V: (reg) ~ă, ~ea sf, ~erj[1] sn / Pl: ~e, (reg) ~i sm / E: ns cf vsl гати] 1 sn Creangă sau nuia uscată, subțire, cu care se aprinde sau se ațâță focul. 2 sm (Reg; îs) ~jii prepeleacului Ramuri scurtate de la prepeleac care servesc de cuier. corectată
găte sf vz gătej
găterj sn vz gătej
GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.
GĂTÉJ, găteje, s. n. Creangă subțire și uscată care servește la aprinderea focului; vreasc. – Cf. sl. gatĭ.
GĂTÉJ, găteje, s. n. (Mai ales la pl.) Creangă subțire și uscată, desprinsă de copac. V. vreasc. În vatră ardeau gătejele și se risipeau în jăratic. SADOVEANU, O. III 548. Se jură... Că de-a pus ea mîna măcar pe-un gătej, S-o găsească moartă mîne-n zori vecinii. COȘBUC, P. I 252. Se plecă la vatră și mai puse cîteva găteje pe foc. VLAHUȚĂ, O. A. 346. Vezi, jupîneșică, cum pîrîie de frumos gătejele? CREANGĂ, P. 130.
gătéj (reg.) s. n., pl. gătéje
gătéj s. n., pl. gătéje
GĂTÉJ s. (mai ales la pl.) v. vreasc.
gătéj (gătéje), s. n. – Vreasc. Sl. gatĭ „snop” (DAR); cf. gat. – Der. gătejel, s. n. (vreasc); gătejel, s. m. (pasăre, Sylvia atricapilla).
GĂTÉJ ~e n. mai ales la pl. Ramură sau creangă subțire și uscată cu care se face focul; vreasc. /<sl. gati
gătej n. 1. nuia de alun; 2. pl. crengi uscate de aprins focul. [Cf. slav. GATĬ, îngrădire din găteje].
gătéj și gîtéj n., pl. e (cp. cu vsl. gatĭ, grămadă, rus. gatĭ, zăgaz; sîrb. gat, ung. gát). Vreascurĭ, crăngĭ uscate adunate p. foc.
GĂTEJ s. (mai ales la pl.) surcea, surcică, uscătură, vreasc, (înv. și reg.) tîrș, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniță, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) șibă, (înv.) șormînt. (Face focul cu niște ~.)
gătéj, găteje, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. ♦ (top.) Coasta gătejului, deal în Vima Mică (Vișovan, 2008). ♦ (onom.) Gătej, nume de familie în Maramureș; Gătejeni, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (Bilțiu-Dăncuș, 2005). – Din sl. gatǐ „snop, grămadă” (DA, cf. DER; DEX, MDA) + suf. -ež (cf. gâtlej, certej) (Frățilă).
gătéj, -e, s.n. – Vreasc; creangă subțire și uscată. – Din sl. gatǐ „snop” (DA cf. DER).

gătej dex

Intrare: gătej
gătej substantiv neutru
găteajă
gătejă
găterj