gărdinar smn [At: DAMÉ, T. 88 / V: ~ner, grăd~ sn / Pl: ~i, ~nere / E: gardină + -ar] 1 Instrument de tâmplărie cu care se fac gardinele vaselor la lemn Si: gardineci (1). 2 Compas al dogarului Si: gardineci (2). 3 (Ban; îf ~ner) Oblu cu trei cuțite și cu trei șăitare cu care se face în doage gardinul.

gărdiner sn vz gărdinar

GĂRDINÁR, gărdinare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). – Gardină + suf. -ar.

GĂRDINÁR, gărdinare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). – Gardină + suf. -ar.

GĂRDINÁR, gărdinare, s. n. Unealtă folosită de dogar pentru a face gardină la doage.

gărdinár s. n., pl. gărdináre

gărdinár s. n., pl. gărdináre

GĂRDINÁR ~i n. Unealtă folosită de dogari pentru a face gardini la doage. /gardină + suf. ~ar

gardinar n. unealta dogarului de făcut gardini: gardinar mare, mic.

gărdinár n., pl. e Unealtă cu care dogaru face gardinu.