găligan definitie

15 definiții pentru găligan

găligan, ~ă [At: CARAGIALE, S. N. 36 / V: gâl~, gărl~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf gligan] 1 sm (Prt; fam) Băiat sau bărbat foarte înalt Si: lungan, gligan. 2 a (Nob; d. obiecte) Mare. corectată
gărligan, ~ă sm, a vz găligan
gâligan, ~ă sm, a vz găligan
GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Bărbat sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.
GĂLIGÁN, găligani, s. m. (Peior. și fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. – Cf. gligan.
GĂLIGÁN, găligani, s. m. Om mare la trup. (Atestat în forma gîligan) Sînt gogeamite gîliganii acuma. CARAGIALE, S. N. 36. – Variantă: gîligánl s. m.
GÎLIGÁN s. m. v. găligan.
găligán s. m., pl. găligáni
găligán s. m., pl. găligáni
GĂLIGÁN s. v. lungan.
GĂLIGÁN ~i m. pop. fam. Om foarte înalt; lungan. /v. gligan
găligan m. mare și gros: un găligan de școlar cât un bivol de mare GHICA. [Lit. mare cât un gligan].
găligán m. (var. din gligan. Cp. și cu vgr. kolekanos și kolokános, lungan). Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ: aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și gîligan (în est).
gîligán, V. găligan.
GĂLIGAN s. lungan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

găligan dex

Intrare: găligan
găligan admite vocativul substantiv masculin
gâligan substantiv masculin admite vocativul
gărligan