gălbui, ~e a [At: EMINESCU, N. 51 / Pl: ~, ~e / E: galben + -ui] 1 Care bate într-un galben foarte șters, aproape de alb Si: (rar) gălbeniu, gălbenatic, (pop) gălbinicios (1), (pfm) gălbiu, (reg) gălburiu, (nob) gălbinicel, (fam) gălbior (1), galben (1) deschis, galben (1) pal. 2 (Pop; d. păr) Blond.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care are o culoare apropiată de galben; gălbenatic, gălbeniu, gălbiu. – Galben + suf. -ui.

GĂLBÚI, -ÚIE, gălbui, adj. Care bate în galben, galben-deschis; gălbiu. La ferestrele noastre, perdelele gălbui sînt lăsate, CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Prin geamurile mici venea o lumină gălbuie și săracă. DUNĂREANU, CH. 34. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie Printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84. ◊ (Adverbial) Lampa-i lumina din perete, gălbui și slab. MIHALE, O. 226.

gălbúi adj. m., f. gălbúie; pl. m. și f. gălbúi

gălbúi adj. m., f. gălbúie; pl. m. și f. gălbúi

GĂLBÚI adj. 1. chihlimbariu, (rar) sulfuriu, untdelemniu, (pop.) gălbior, gălbiu, năutiu, șofrăniu, (reg.) gălbenatic, gălbenicios, gălbeniu, gălburiu. (Reflexe ~.) 2. v. șarg. (Cal ~.)

GĂLBÚI ~ie (~i) 1) Care bate în galben; cu nuanță galbenă; gălbior. 2) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă; gălbior; blond; bălai. /galben + suf. ~ui

gălbuiu a. care bate în galben. [Și gălbiu, contras din gălbeniu].

gălbíŭ, -íe (est) și gălbúĭ, -úĭe (vest) adj. Cam galben (vorbind de pene, stofe ș. a., nu de fața unuĭ bolnav).

GĂLBUI adj. 1. chihlimbariu, (rar) sulfuriu, untdelemniu, (pop.) găibior, gălbiu, năutiu, șofrăniu, (reg.) gălbenatic, gălbenicios, gălbeniu, gălburiu. (Reflexe ~.) 2. șarg. (Cal ~.)